Ion Vatamanu s-a născut la 1 mai 1937 în satul Costiceni, județul Hotin (astăzi – raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, Ucraina). În 1960 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Chimie, iar în 1971, la Lvov, Ucraina, a susținut teza de doctor în chimie. Din 1973 a deținut funcția de șef de laborator al Institutului de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei. Este autor a peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice. În 1990 Ion Vatamanu a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și a condus Comisia pentru cultură și culte. În 1987-1991 a participat activ la procesul de renaștere națională. Împreună cu poeta Leonida Lari, fondează, în martie 1989, revista „Glasul” (mai târziu - „Glasul Națiunii”), prima publicație în grafie latină din Republica Moldova după 1944. A fost redactor-șef al revistei „Columna”.

Primele versuri le publică în anii studenției, propunând cititorului „un alt fel de poezie” – meditativă, pătrunsă de gând și atitudine. Debutează cu placheta de versuri „Primii fulgi”, urmată de culegerile: „Monologuri”, „Liniștea cuvintelor”, „Ora păsării”, „De ziua frunzei”, „Iubire de tine”, „Dimineața mărului”, „Nimic nu-i zero” ș.a. Ion Vatamanu este cunoscut și ca autor de poeme de proporții: „Portretul păsării”, „Privighetoarea cântă plumb” și "Basmaua". A editat cărțile pentru copii „Aventurile lui Atomică”, „Teiul”, „Izvorul cu ochii verzi”, precum și volumele de publicistică și eseistică „Viața cuvântului” și „A vedea cu inima”. Ion Vatamanu a tradus din Pușkin, Rainis, Ziedonis, Draci și din mai mulți poeți americani, editând culegerea „Poezia americană”.

Ion Vatamanu s-a stins din viață la 9 august 1993. A fost decorat (post-mortem) cu medalia „Mihai Eminescu” și cu "Ordinul Republicii".