Ca în fiecare an de atunci, la Troița din fața TVR, revoluționari și urmași ai eroilor îi comemorează pe cei care au pierit în acele zile.

La primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989, marile uzine bucureștene își încetează activitatea. Grupuri masive de muncitori de la Grivița Roșie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București se îndreaptă spre centrul Capitalei.

Nicolae Ceaușescu anunță sinuciderea generalului Vasile Milea, numindu-l trădător și acuzându-l că a „sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii”.

La ora 10.59, postul de radio anunță instituirea, prin decret prezidențial, a „stării de necesitate” pe întreg teritoriul României.

Mii de cetățeni pornesc spre centrul orașului. Este momentul în care trupele mecanizate din București părăsesc locurile de dispunere stradală din preajma sediului Comitetului Central și se îndreaptă spre cazărmi. Armata, rămasă fără comandant, acceptă primul semnal de retragere dat de generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-adjunct al ministrului apărării.

În aceste momente, sutele de mii de manifestanți scandează „Armata e cu noi!” și intră în Piața Republicii. O parte dintre manifestanți forțează intrările și pătrunde în sediul Comitetului Central. La ora 12.06, Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și două gărzi de corp părăsesc clădirea CC al PCR, la bordul unui elicopter.

În jurul orei 15.00 sunt arestați lângă municipiul Târgoviște, la 80 km nord de București, potrivit volumului „România 1989-2005. O istorie cronologică”.

În jurul orei 13.00, sediile Radioului și Televiziunii Române sunt ocupate de manifestanți, postul de radio transmițând în direct evenimentele. Televiziunea își începe emisia având în platou un grup de manifestanți în frunte cu actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu.

În cursul serii se constituie Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, care preia întreaga putere în stat, cu scopul „instaurării democrației, libertății și demnității poporului român”.

În intervalul orar 14.15 – 16.00, unități ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Națională a României, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituții și unități de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

În cursul nopții de 22 spre 23 decembrie începe să se tragă în mai multe puncte din București, înregistrându-se victime în rândul armatei și populației. Sediul Televiziunii este atacat în forță și, pentru puțin timp, emisia este întreruptă.

În urmă cu 34 de ani, Bucureștiul se alătura Timișoarei în lupta pentru libertate. Oamenii se strângeau în fața Comitetului Central al PCR la un miting oficial, cerut chiar de Nicolae Ceaușescu. Până seara, însă, dictatorul avea să înfrunte furia oamenilor, iar străzile din centrul Capitalei aveau să se umple de sânge.

Mii de oameni au fost aduși de autorități în piața din fața Comitetului Central al PCR la mitingul cerut de Ceaușescu. Reprezentanții forțelor de ordine, miliție și securitate, erau și ei prezenți în număr mare. La un moment dat, o explozie puternică a aruncat piața în haos.

După mai multe cadre tremurate, cu un fundal sonor plin de huiduieli și fluierături, Televiziunea Română a intrerupt transmisiunea în direct.

Ovidiu Neamțu, martor, fost angajat al TVR: S-a auzit un puternic vuiet dinspre Athenee Palace, moment în care lumea, neștiind ce se întâmplă, s-a speriat și oamenii se târau pe sub car (n.r., carul de transmisie al TVR). Au lăsat din mână steaguri, pancarte cu portretele celor doi conducători.

După mitingul eșuat al lui Ceasușescu, mii de bucureșteni s-au strâns în apropiere, în Piața Universității. La ora 17 s-au înregistrat primii morți, când un camion al armatei a intrat în plin în demonstranți. Protestatarii au adus mașini, dar și scaune și mese de la o terasă din zonă, și au făcut o baricadă în dreptul Hotelului Intercontinental. La miezul nopții, armata a adus tancuri care au spart acea baricadă.

În noaptea dintre 21 și 22 decembrie, în centrul Capitalei au murit 49 de oameni, câteva sute au fost răniți, iar aproape 1.000 au fost arestați și duși la Jilava. Revoluția nu mai putea fi însă oprită.

Prin Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 pentru modificarea Legii nr. 258/2002 privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Libertății României, ziua de 22 decembrie a fost declarată ”Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății” .

Manifestări organizate de Instituția Prefectului și de membri ai Asociației 21 Decembrie Sălaj cu ocazia marcării Zilei Victoriei Revoluției Române și a Libertătii, Zalău, jud. Sălaj, 22 decembrie 2014.

Senatorii au adoptat la 14 iunie 2011 propunerea legislativă prin care ziua de 22 decembrie este declarată Ziua Victoriei Revoluției române și a Libertății. Propunerea inițiată de deputați și senatori, aparținând grupurilor parlamentare ale PDL, PSD, PNL și minorităților naționale altele decât cea maghiară, a fost aprobată de Senat cu 96 de voturi pentru, trei voturi împotrivă și șase abțineri. Inițiatorii au susținut în expunerea de motive a propunerii legislative că este necesară promovarea, în mentalul colectiv, a importanței zilei de 22 decembrie, ca dată ce a marcat începutul democrației în România. Senatul a fost prima Cameră legislativă sesizată în cazul acestei propuneri.

Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 are ca titlu ”Lege privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății”, iar Articolul 1 are următorul cuprins: „Art. 1 – Se declară ziua de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății.”. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Manifestări organizate de Instituția Prefectului și de membri ai Asociației 21 Decembrie Sălaj cu ocazia marcării Zilei Victoriei Revoluției Române și a Libertătii, Zalău, jud. Sălaj, 22 decembrie 2014.

Decretul nr. 948 din 6 decembrie 2011 privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 258/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 873 din 12 decembrie 2011.