ONU a decis marcarea Zilei internaționale a sărbătorii solstițiului ("The International Day of the Celebration of the Solstice") în calendarul lunii iunie, pentru a crea o oportunitate de informare a populației despre cele două evenimente astronomice - solstițiu și echinocțiu - care au loc fiecare de două ori pe an, și despre semnificația lor în cadrul mai multor religii și culturi etnice.

Aceste evenimente, care delimitează anotimpurile din punct de vedere astronomic, sunt marcate la nivel mondial de evenimente culturale ce simbolizează în cultura umană fertilitatea pământului, reprezentând moștenirea culturală și tradițiile milenare ale umanității. Adunarea Generală a ONU susține că celebrarea acestor evenimente reprezintă o îngemănare a patrimoniului cultural și a tradițiilor existente de secole și posibilitatea acestora de a juca un rol semnificativ în consolidarea legăturilor dintre popoare pe baza respectului reciproc și a idealului de pace și bună vecinătate, potrivit www.un.org/en/observances/solstice-day.

Solstițiile și echinocțiile se produc atunci când Soarele ocupă aparent o anumită poziție pe cer. După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite momente ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia.

Denumirea de solstițiu din latinescul "solstitium" înseamnă "soare nemișcat" și se produc două astfel de fenomene anual: în jurul datei de 21 iunie (cunoscut în mod obișnuit ca "solstițiul de vară", prima zi de vară și cea mai lungă zi a anului) și 21 decembrie (cunoscut în mod obișnuit ca "solstițiul de iarnă", prima zi de iarnă și cea mai scurtă zi, iluminată de Soare, a anului). Pe de altă parte, un echinocțiu - derivat din latinescul "aequinoctium", de la aequus (egal) și nox (noaptea) - este de obicei considerat ca momentul în care Soarele se află deasupra Ecuatorului, iar acest fenomen apare de două ori în fiecare an: în jurul datei de 20 martie (denumit "echinocțiul de primăvară", deoarece marchează începutul primăverii în majoritatea culturilor) și 23 septembrie (numit "echinocțiul de toamnă", marcând începutul toamnei).

Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstițiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ținea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monștrii haosului pentru încă un an.

Solstițiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în Europa, în cele două Americi, Asia și Orientul Mijlociu. Chiar și popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiții. În Europa, astfel de construcții din piatră pentru măsurarea poziției Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, și la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximație din 2050 î.Hr. și se presupune că au fost poziționate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstițiului de iarnă, să cadă într-un anumit fel.

Din cele mai vechi timpuri, și la români, solstițiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie și de sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstițiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul a fost mutat pe 24 iunie - ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul. Atotputernicia Soarelui de la solstițiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. În timp, Noaptea de Sânziene - cum este denumită în folclorul românesc - a devenit o sărbătoare populară cu caracter tradițional.

În comunitățile de astăzi, din ce în ce mai diverse, este esențial să se asigure o interacțiune armonioasă între oameni și grupuri cu identități culturale diferite și dinamice, precum și dorința acestora de a trăi împreună. În acest sens, diversitatea culturală, trebuie recunoscută și susținută în beneficiul generațiilor prezente și viitoare, se menționează pe site-ul ONU dedicat acestei zile. Cultura este ansamblul caracteristicilor spirituale, materiale, intelectuale și emoționale distinctive ale unei societății sau ale unui grup social și cuprinde, pe lângă artă și literatură, stiluri de viață, moduri de a trăi, sisteme de valori, tradiții și credințe. Astfel, cultura se află în centrul dezbaterilor contemporane despre identitate, coeziune socială și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere, potrivit sursei citate.

Sursa: AGERPRES