După un noiembrie 2020 zbuciumat, în care pandemia COVID-19 a atins apogeul, 2021 a venit ca „o gură de aer proaspăt” pentru sistemul medical. Dar euforia nu a durat prea mult. Sărbătorile de iarnă, în care s-a cam uitat de restricții, dar și mutația britanică au aruncat repede în sus statisticile infecțiilor și deceselor. „Luminița din capătul tunelului” s-a întrezărit în martie, odată cu lansarea campaniei de vaccinare. Doctorul Alexandru Botizatu a fost printre primii care și-a administrat serul și a îndemnat toată lumea să-i urmeze exemplul. Au urmat reacții la care nu s-a așteptat. A fost blamat și acuzat că ar promova afaceri, că este un actor care mimează vaccinarea. A fost un lucru descurajant pentru el și, când și-a administrat doza booster, nu a mai făcut public acest lucru.

Medicul observă o legătură directă dintre nivelul de educație  și acceptarea vaccinării. Regretă că și printre cei școliți, chiar și în sistemul medical, se mai întâlnesc vaccino-sceptici. Cum ar fi într-o localitate din sudul țării, unde toți localnicii refuzau imunizarea pentru că medicul de familie le-a spus că nu este bine. Și dacă la începutul proceselor de imunizare, când erau încă foarte multe întrebări, aceste îngrijorări erau, oarecum, înțelese, astăzi apelurile la nevaccinare trebuie condamnate.

Aprilie 2021 a venit cu scăderea simțitoare a numărului îmbolnăvirilor. Tensiunea s-a mai redus și mulți dintre medici chiar au reușit să-și ia concediu. Septembrie a început în liniște, dar a continuat cu un nou val. Un val care a fost resimțit altfel decât cel din toamna lui 2020, și anume prin prisma profilului pacientului cu COVID-19. La terapie intensivă ajungeau cei neimunizați, care nu credeau în existența virusului sau nu credeau în eficiența vaccinului. Numărul infectărilor s-a diminuat în a doua jumătate a lunii noiembrie, iar în decembrie am ajuns la utilizarea a jumătate din capacitatea paturilor de la terapie intensivă. Acest fapt le-a ușurat un pic munca medicilor. Își permit să-și concentreze activitatea pe patologiile cronice. Să ajute pacienții cu gastrite cronice, colecistite, patologii cardiace sau pulmonare cronice.

2021 rămâne pentru medicul Alexandru Botizatu cu o „sete nebună de a fi alături de familie”. Responsabilitățile la muncă i-au lăsat prea puține duminici și zile de sărbătoare alături de cei dragi. Copiii se împacă greu cu această situație. Îl roagă să vină măcar o dată pe săptămână să-i ia de la școală și de la grădiniță, să le promită că „următoarea” duminică o vor petrece împreună. Dar sunt și foarte mândri de munca tatălui lor. Fiica mai mare, elevă în clasa a șasea, a vorbit despre aceasta și în proiectele sale de la școală. Până nu demult, era hotărâtă să-i urmeze calea, însă programul încărcat al tatălui ei o face să se mai gândească dacă să aleagă medicina, pentru că nu-și imaginează să lipsească atât de mult de lângă familie.

În fiecare zi, în drum spre muncă, își promite să nu să se implice emoțional. E mai bine așa, ca să-și poată ajuta pacienții. Dar aflarea printre suferinzii de la terapie intensivă e o încercare grea. Prea multe vieți pierdute. Prea devreme. „Soția nu știa cum să-i spună copilului unde este tata. Imaginea acestui tânăr am văzut-o zilnic. Am văzut cum el mă roagă să-l salvez. A decedat”. „Vor să trăiască și oamenii de 80-90 de ani. Să vedeți acea mătușică de 81 de ani, cu atâta dragoste să vrea să trăiască. Pentru ea contează fiecare zi. Ea vrea să se bucure de nepoți. Vezi acea mătușică cu mâinile brăzdate, te gândești cât de mult a muncit și încerci să o răsplătești. Zilnic, îmi spun – empatie la minimum că afectează activitatea, dar nu poți. De fiecare dată vrei să plângi. E foarte dureros”, spune Alexandru Botizatu. De multe ori, rudele sunt supărate că nu au fost lăsate să-și ia rămas bun de la pacientul cu COVID. Pun la îndoială efortul medicilor, spunând că „l-ați lăsat să moară”.

„Acasă sunt seri în care nu vorbesc deloc. Devin cumva irascibil, pe acest fundal, ridic vocea. Dacă tac, mă enervez și mai mult, îmi trec prin cap imagini cu cei care au decedat. Și chiar dacă sunt cazuri fericite, fericirea este net-inferioară sentimentelor de tristețe când un pacient moare”, mărturisește medicul. Doctorii sunt și ei oameni și uneori au nevoie de ajutor și susținere emoțională, mai ales în această perioadă tensionantă.

Medicii, ca și toți ceilalți, își doresc să revină la viața până la pandemie. Până la pandemie, Alexandru Botizatu mergea la teatru și reușea să vadă toate spectacolele din stagiune, dar de un an nu a fost la niciun spectacol. „Sunt trist că multă lume e nevaccinată. Îmi doresc ca lumea să aibă mai multă încredere în medici. Îmi doresc o relație mai aproape de oameni și a guvernanților. Actualul sistem politic mi-l doresc mai aproape de oameni. Îi simt distanți. Au probabil politici strategice, dar acestea sunt reci. Oamenii au nevoie de oameni, dar ei se simt marginalizați”, spune Alexandru Botizatu.

2021 îl lasă cu speranța că se va diminia numărul infectărilor, că următoarele mutații nu vor fi atât de agresive, că se va activiza vaccinarea și populația va obține imunitate colectivă sau dobândită. Are speranța că suntem și vom fi o lume „vie”. „Este nevoie de o schimbare a atitudinii oamenilor față de semeni. Să ne bucurăm de succesele unul altuia. Sunt trist, dar optimist că, după ce scăpăm de virus, nu mergem într-o eră a oamenilor tehnici”, a mai spus medicul.