"S-a declarat mobilizarea generală", scria acum 100 de ani Regina Maria în jurnalul său.

"Așadar, suntem încă o dată fățiși alături de aliații noștri. Ne luăm iar rândul printre luptători. Germanii au primit ordin să evacueze țara, să se dea învinși sau să se lupte.

Despre pașii premergători pentru reintrarea României în război vorbește istoricul Sorin Iftimi, de la Muzeul Unirii din Iași.

„Pregătirea acestui moment era anticipată încă din luna august, mai ales în Balcani, unde trupele franceze au avut succese deosebite și, sub comanda de la Thesalonik a lui /Franchet d'Esperey/, armatele care s-au apropiat de Dunăre și care la 20 octombrie au intrat sub comanda generalului Berthelot, vechiul prieten al României.

Se știe că s-a stabilit atunci o legătură între Iași și Thessalonik, mesagerul a fost Robert de Flers, cunoscutul dramaturg francez care se afla în misiunea de la Iași care a făcut un zbor secret între cele două orașe.

Pe 10 noiembrie la Iași, contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței, notează impresii din acele zile, spune că mobilizarea generală a populației de pe 10 noiembrie a cunoscut un entuziasm extraordinar, în jurul clădirii Legației Franței din Iași s-a adunat o grămadă de lume entuziastă. Se știe că la Iași mai rămăseseră în jurul lui Saint-Aulaire câțiva ofițeri francezi dar care n-au mai avut voie să poartă uniforme. În ziua aceasta și-au reîmbrăcat vechile lor uniforme.

Contele a ieșit la balcon și s-a adresat mulțimii chiar dincolo de mandatul oficial, pentru că era foarte greu de comunicat cu Franța și foarte greu de obținut oficial linia pe care el o urma în acel moment și a apreciat foarte mult energia, entuziasmul, puterea de dăruire a românilor, pentru că, în momentul acela, după ani de suferințe, de sacrificii, de privațiuni, românii își păstrau entuziasmul și dorința de a lupta.

Ei nu știau că a doua zi se va încheia pacea”

Pe 10 noiembrie 1918, Împăratul Wilhelm al II-lea abdică și fuge în Olanda, iar Germania se proclamă republică. Și tot atunci abdică și Împăratul Carol I al Austro-Ungariei.

"Pare cu neputință", scria Regina Maria în jurnalul său și adăuga, "Azi, la Piatra Neamț, am fost întâmpinată peste tot de uralele soldaților mobilizați. Plecau iar liniștiți de la vetrele lor fără a se tângui, ființe răbdătoare care mă umplu de admirație. Iar pe Kaiserul Wilhelm vroiam să-l văd învins, o doream cu patimă, pentru că voise să vadă țara noastră ștearsă de pe fața pământului".