Un rol deosebit de important în descoperirea insulinei l-a avut chiar românul Nicolae Paulescu, cel care a descoperit că un extract al pancreasului ar putea avea rolul de a scădea valorile glicemiei la persoanele cu diabet. Paulescu a fost însă nevoit să își întrerupă cercetările, în timpul primul război mondial.

După ce echipa ce cercetători din Canada a administrat cu succes prima injecție cu insulină, transferul acestui patent s-a făcut pentru suma simbolică de un dolar, pentru ca oricine să poată produce insulină și să o poată folosi.

La scurt timp după administrarea la primul pacient, s-a trecut la administrarea pe scară largă în spitale.

Până la acel moment, saloanele pentru pacienții cu diabet de tip I arătau ca niște saloane de paleație, mulți erau comatoși, erau mulți copii însoțiți de mamele lor, care știau că acei copii nu vor supraviețui, povestește prof. dr. Bogdan Timar, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice și decanul Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Victor Babeș" din Timișoara.

Primii copii cărora li s-a administrat insulină și erau deja comatoși au reușit să se trezească. "Vă imaginați care a fost impactul pentru mamele copiilor respectivi, mame care știau că copiii lor urmau să decedeze într-o zi sau două. Această descoperire a transformat acele saloane ale morții în niște saloane ale speranței."