Născut în orașul Roman, județul Neamț, Sergiu Celibidache a intrat în lumea mare a muzicii în 1945, când a devenit dirijor al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât vechiul director, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, suspectat de colaborare cu regimul nazist.

Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, nu totdeauna comodă pentru componenții unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler.

Rămas fără un angajament permanent, este invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart, Orchestra Națională din Paris, Orchestra Simfonică Radio din Stockholm. În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care: cetățean de onoare al orașului München, membru de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al Universității din Iași, Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă.

A murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).