Valeriu Gafencu s-a născut în 1921, în localitatea Sângerei, în România Mare. Tătăl, său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării, iar la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. În 1940, Valeriu și alți membri ai familiei sale s-au refugiat peste Prut pentru a scăpa de ocupația sovietică, potrivit infoprut.ro.

A făcut parte din mișcarea legionară.

A fost închis în timpul regimului Antonescu și apoi în comunism. Faima de „sfânt al închisorilor“ și-a dobândit-o însă în anii comunismului. A fost deținut la Aiud, Pitești și Târgu Ocna. A îndurat inclusiv sistemul de reeducare de la Pitești.

„Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții. Fizic părea un arhanghel, moral nu i se putea reproșa ceva, iar spiritual era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă, nu puteai să-ți dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbește prin el. Viața lui era zbor spre înălțimi, pe care cu greu îl puteai urmări. Valeriu iradia, la nivelul percepțiilor senzoriale, o căldură interioară greu de înțeles și de exprimat. Valeriu Gafencu ardea ca o făclie de la care fiecare lua putere trupească și sufletească. Valeriu Gafencu se dăruia, nu dăruia”, scria Virgil Maxim, fost deținut cu Valeriu Gafencu la Aiud, se arată într-un articol din Adevărul.

Îi uimea pe ceilalți deținuți prin modul în care îndura suferințele din închisoare, prin detașare și credință. „Rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea putința în viață de a face binele pe care sufletul meu dorește să-l facă în lume. E cea mai mare hotărâre și dorință a vieții mele. Cred că acesta e și sensul trăirii omului: să iubești toată creatura lui Dumnezeu și să faci bine”, spunea Gafencu. Gafencu era cunoscut și pentru sacrificiul de sine. Se spune că, deși era bolnav, dădea din porțile sale de hrană infime celor care aveau copii și soție acasă, pentru a-i ajuta să supraviețuiască. Un deținut, Leonida Stratan, i-a oferit o doză de streptomicină strecurată de familie în pachet. Potrivit unor mărturii, Valeriu Gafencu a oferit-o altui deținut, un pastor protestant evreu, și i-a salvat viața.

Valeriu Gafencu s-a stins la numai 32 de ani, de TBC, după o lungă suferință. „Avea o figură ascetică, de mucenic bizantin, cu o față luminoasă și surâzătoare. Părea coborât dintr-o pictură medievală pentru a împrăștia în jur tihna“, povestea fostul deținut Traian Popescu.

Valeriu Gafencu a fost propus pentru canonizare.