Cercetători de la Universitatea din Warwick și de la alte universități au studiat impactul pe care stelele albe pitice, care și-au ars propriul combustibil, îl au asupra sistemelor planetare, așa cum este sistemul nostru solar. Profesorul Amornrat Aungwerojwit de la Universitatea din Thailanda a spus: „Studii anterioare arată faptul că atunci când asteroizi, sateliți sau planete se apropie de stele albe pitice, gravitatea mare a acestor stele distruge aceste obiecte și le aduce în forme din ce în ce mai mici.”, scrie Digi24.

Coliziunile dintre bucățile mici de obiecte planetare le transformă, într-un final, în praf care ajunge pe steaua albă pitică, împiedicând cercetătorii să determine ce tip de material aveau obiectele înainte de a fi sfărâmate.

În timp ce oamenii de știință spun că Pământul va fi înghițit de Soare înainte ca acesta să devină o stea albă, restul sistemului nostru solar, inclusiv asteroizii dintre Marte și Jupiter, precum și sateliții lui Jupiter, ar putea fi distruse de soarele sub formă de stea albă.

Profesorul Boris Gaensicke, din cadrul departamentului de fizică de la Universitatea din Warwick a adăugat: „Simplul fapt că putem detecta asteroizi, poate sateliți sau chiar planete învârtindu-se în jurul unei stele albe pitice este copleșitor, însă studiul nostru arată faptul că sistemele se pot comporta diferit și pot evolua rapid, în câțiva ani.” Acesta a mai spus și faptul că „Deși noi credem că studiul nostru se îndreaptă spre o bună desfășurare, destinul acestor sisteme este mult mai complex decât ne putem imagina vreodată.” 

Oamenii de știință au cercetat schimbările în luminozitatea stelelor timp de 17 ani, ajungând să cunoască cum sunt distruse aceste obiecte planetare. Au cercetat trei stele albe pitice, iar toate au avut un comportament foarte diferit. Prima stea, aflată sub denumirea de ZTF J0328-1219 a părut stabilă și a avut un comportament bun în ultimii ani, însă autorii au găsit dovezi pentru un eveniment major, chiar catastrofic, în anul 2010.

Cea de a doua stea, ZTF J0923+4236, a arătat că are schimbări neregulate de lumină la câteva luni și are o scală de timp haotică de câteva minute până la revenirea în starea inițială a luminii. Steaua WD 1145+017, a treia analizată în cadrul studiului, a fost cercetată și în anul 2015 de către Institutul de Tehnologie din Massachusetts și aceasta avea un comportament apropiat de predicțiile teoretice, cu variațiuni vaste în numere, forme și mișcări. Surprinzător, în cadrul acestui studiu mai nou, mișcările au dispărut complet.

În ceea ce privește soarta sistemului nostru solar, Gaensicke spune: „Pământul va fi înghițit de soarele care se extinde, înainte să devină o stea albă pitică. În ceea ce privește restul sistemului solar, mai mulți asteroizi dintre Marte și Jupiter și probabil câțiva sateliți ai lui Jupiter pot să ajungă suficient de aproape de procesul de mărunțire pe care l-am cercetat noi.”