Oleksandra are 25 de ani și locuiește la Harkov. Tânăra și cei 4 câini ai săi s-au adăpostit în baia apartamentului ei de când au început bombardamentele. „Când am auzit exploziile, am fugit din casă să îmi iau câinii din țarc. Oamenii au intrat în panică și și-au abandonat mașinile. Am fost foarte speriată”, povestește Oleksandra, potrivit DIGI24.

Ea vorbește frecvent cu mama aflată la Moscova, dar în timpul conversațiilor nu reușește să o convingă că viața ei este în pericol, într-un oraș bombardat. Mama nu a fost convinsă nici măcar de filmările cu bombardamente trimise de fiica ei. „Nu am vrut să-mi sperii părinții, dar am început să le spun direct că civili și copii mor. Și chiar dacă ei sunt îngrijorați pentru mine, îmi spun că probabil este un accident, că armata rusă nu ar trage niciodată în civili. Că ucrainenii sunt cei care își ucid propriul popor”, a povestit ea.

În discuțiile telefonice, părinții folosesc mesajele propagandei ruse. „Părinții mei înțeleg că este în desfășurare o operațiune militară. Dar îmi spun: rușii au venit să vă elibereze. Nu vor strica nimic, nu se vor atinge de voi. Ei țintesc doar obiective militare”, a explicat Oleksandra.

Oleksandra mai spune că de vină este presa controlată de stat din Rusia și că mama sa doar repetă ce vede la posturile tv din Moscova. „Mă sperie când mama îmi repetă de la posturile TV. Le spală creierul. Și oamenii au încredere în ei”.

Războiul din Ucraina este prezentat în mod diferit în mass media din Rusia. În presa rusă se spun că civilii ucraineni sunt amenințați de naționaliștii din Ucraina care folosesc scuturi umane.

De asemenea, justificarea jurnaliștilor ruși este că în Ucraina se desfășoară o operațiune de eliberare. Toate organele media care au folosit cuvintele război, invazie și atac au fost închise. Totodată, rușii care au protestat pe străzi față de război nu au fost arătați la televiziune.

Oleksandra nu este singura tânără care se confruntă cu această dramă. Părinții Anastasiei, o corespondentă a BBC din Kiev, locuiesc într-un sat aflat la 20 de kilometri depărtare de Republica Populară Donețk. Satul încă este sub controlul Ucrainei, dar părinții Anastasiei urmăresc mereu programele televiziunilor de stat rusești. Ei și-au reglat chiar ceasurile după ora de la Moscova în semn de nostalgie față de trecutul sovietic.

Așa că, atunci când sirenele au început să sune în Kiev pe 24 februarie, Anastasia a știut cum vor reacționa părinții ei. „Mama a fost prima persoană pe care am sunat-o când am sărit din pat la ora 5 dimineața, dezorientată. A fost surprinsă că am sunat-o și a părut foarte calmă. Mai târziu am sunat-o din nou. I-am spus că sunt speriată”, povestește Anastasia. „Ea mi-a spus 'Nu vă faceți griji. Ei (Rusia) nu vor bombarda niciodată Kievul'”, adaugă jurnalista. Când Anastasia i-a spus că atacurile au început deja și că există victime printre civili, ea i-a răspuns râzând că: „Dar asta am avut și noi când Ucraina a atacat Donbasul!”. „Pentru o clipă nu am putut să respir. Am auzit-o pe mama spunând asta cu atâta cruzime, mi-a frânt inima.”

Anastasia a plecat din Kiev, după patru nopți petrecute într-un adăpost. „Sunt o mulțime de gânduri în capul meu acum. Ce se va întâmpla cu noi toți? Unde se duce asta? Mă voi întoarce vreodată? Îmi voi mai vedea vreodată părinții? Încă îi iubesc, dar ceva în mine s-a rupt. Și nu cred că se va putea repara vreodată”.