Ce presupune exact mobilizarea parțială, cum va arăta în practică și dacă va ajuta Rusia să întoarcă schimbe pe front situația în propriul avantaj - toate acestea constituie niște nebuloase, dar un lucru de netăgăduit este acela că societatea rusă se află în fața unor schimbări majore, scrie Meduza, care a discutat despre acest subiect cu o serie de politologi și sociologi ruși de primă mână, transmite siteul stirile.tvr.ro.

Margareta Zavadskaia - politolog

Amploarea mobilizării este cel mai tangibil lucru care îi va afecta pe rușii obișnuiți și cercurile lor imediate. Este un eveniment apocaliptic - o tragedie care îi va afecta pe mulți.

Este posibil ca 300.000 [numărul soldaților care se pare că vor fi mobilizați] să nu fie suficienți și, ca urmare, să avem de a face nu cu o „mobilizare parțială”, ci cu una târâtoare, o mobilizare care va se întinde în timp. În acest caz, pericolul ar fi pentru viața cetățenilor ruși care nu sunt pregătiți să lupte (și nu există nicio garanție că vor fi antrenați pentru a deveni luptători competenți).

Acesta este un eveniment unic. [Ultima dată] am avut o mobilizare în masă [în Rusia a fost] în urmă cu peste jumătate de secol și mulți birocrați, inclusiv oficiali militari, pur și simplu nu știu cum funcționează. Vor fi multe excese și multe încălcări ale drepturilor omului. Asta nu va duce la nimic altceva decât la indignare și la alte emoții negative.

Denis Volkov - sociolog, director al Centrului independent Levada

Aceasta este logica militară și se încadrează în strategia lor generală de confruntare cu Occidentul: „Dacă nu vrei să faci lucrurile pe cale ușoară, le vom face pe cale grea”.

[Deoarece mobilizarea va afecta cel puțin 300.000 de oameni și familiile acestora] este posibilă o schimbare în opinia generală a societății [despre război]. Dar toate deciziile autorităților sunt graduale, toate sunt făcute fără tragere de inimă. Și asta oferă, de asemenea, oamenilor șansa de a se calma, de a închide ochii la ceea ce se întâmplă - cel puțin oamenii care nu sunt afectați în mod direct.

În ultimele luni, oamenii s-au adaptat – ei înșiși spun asta. „Nimic [despre război] nu m-a afectat și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Să lăsăm îngrijorarea în seama oamenilor care chiar sunt afectați.” Sprijinul [pentru război] a fost în mare măsură o funcție a lipsei de participare [personală] a oamenilor la ceea ce fac autoritățile. Situația se va schimba, dar schimbarea va fi graduală.

Alexander Baunov - jurnalist, politolog

Putin riscă să-și piardă statutul de „țar binevoitor”. Sigur, el încearcă să și-l apere delegând deciziile nepopulare [ministrului rus al apărării, Serghei] Șoigu. Pe cine să recruteze, câți oameni, ce segmente de populație - toate acestea sunt decizia ministrului apărării. Când oamenii vor întreba „De ce eu? De ce nu el? De ce copilul meu și nu vecinii mei?”, va depinde de Șoigu să răspundă. Cu toate acestea, riscul de a pierde sprijinul este destul de mare.

Riscul pentru Rusia este că va pierde mai mulți oameni. Dar există un alt risc - unul major, care nu a fost pe deplin articulat. Pentru că încă nu au dezvăluit exact cine va fi recrutat, [...] vor putea să folosească asta ca instrument de represiune. Ieși din linie? Iată că-ți vine ordinul de înrolare. Le este util ca mijloc de a suprima protestele împotriva mobilizării în sine. Dacă ar fi o mobilizare completă, oamenii nu ar avea nimic de pierdut. Dar pentru că este „parțială”, asta înseamnă că dacă te comporți bine nu vei fi mobilizat – dar dacă te comporți urât, vei fi trimis la război.

Tatiana Stanovaia – politolog

Inițial, Putin a fost împotriva ideii de mobilizare. [...] Dar Putin a subestimat capacitatea Forțelor Armate ucrainene de a lansa o contraofensivă. Brusc, a existat riscul ca ofensiva Ucrainei să ajungă pe teritoriul Rusiei. Deci mobilizarea a devenit inevitabilă – mai ales odată ce a devenit clar că Rusia lansează „referendumuri” în cele patru regiuni [ucrainene parțial ocupate].

Dar populația [rusă] nu vrea să intre în război. Crede că Putin conduce o „operațiune militară specială” care nu va depăși o anumită scară și un interval de timp. Multe vor depinde de capacitatea autorităților ruse de a adera la limita pe care au impus-o, făcând din aceasta o mobilizare „parțială”. Pentru că vor fi tentați [să anunțe o mobilizare completă], așa cum au fost tentați cu recruții, pe care au promis că nu îi vor trimite pe front, dar i-au trimis până la urmă.

Nikolai Mitrokhin - sociolog

Este clar că această [mobilizare] va fi doar „parțială” în prima etapă. Apoi amploarea va crește - până când armata rusă din Ucraina va fi cel puțin comparabilă cu dimensiunea Forțelor Armate ucrainene, care este formată din 700.000 până la 1 milion de oameni.

Nimeni nu îi va antrena pe soldații mobilizați - vor fi înrolați și trimiși imediat la pozițiile lor. Unitățile de infanterie din zonele cheie, conform informațiilor fragmentate, nu depășesc acum 35% din dimensiunea lor normală. Din fiecare sută au rămas doar vreo 30-35 de oameni. Pe termen lung, presiunea socială va crește, soldații din prima linie devenind din ce în ce mai radicalizați împotriva războiului. O iarnă întreagă pe câmpul de luptă sub foc constant – nu i-ai dori asta nimănui.

Apoi există al doilea risc și cel mai grav: vor fi toți acești tipi mobilizați luptători eficienți? Cu siguranță vor umple prima linie, dar va fi acesta un antidot pentru avansul ucrainean?

Grigory Yudin – sociolog, filosof

Lucrurile nu merg bine pe front, el [Putin] se confruntă cu presiunea radicalilor și trebuia să facă un fel de concesie.

Dar mobilizarea militară în afara granițelor războiului implică un fel de mobilizare politică - aceasta este o condiție prealabilă. Pentru ca oamenii să fie dispuși să moară, trebuie să fie puși într-o situație existențială; ei trebuie să facă parte dintr-un tot inteligibil, colectiv. Și aceasta este o mare problemă pentru Putin – el are un stat mai degrabă polițienesc decât unul totalitar.

Și astfel mobilizarea politică nu a avut loc. Pentru că Putin nu mai poate spune: „Băieți, de douăzeci de ani avem o înțelegere: vă luați împrumuturile și vă ocupați de treburile voastre, iar eu voi rămâne în afara vieților voastre”. Toată această schemă prostească nu este atât un risc, cât o garanție absolută că țara va fi distrusă. Mobilizarea este încă un pas în această direcție.