Acest studiu a fost realizat de cercetători din cadrul companiei de biotehnologie Gero, din Singapore, de la Roswell Park Comprehensive Cancer Center din Buffalo, New York și respectiv de la Institutul moscovit Kurchatov.

Cercetătorii au folosit modele matematice pentru acest studiu și au ajuns la concluzia că după acest interval de vârstă, de 120 - 150 de ani, organismul uman își pierde complet abilitatea de a se reface după expunerea la factori de stres precum bolile sau accidentările, iar rezultatul este invariabil decesul. Pe de altă parte, dacă vor fi dezvoltate terapii pentru a extinde rezistența organismului, oamenii ar putea trăi mai mult și ar putea fi mai sănătoși, conform studiului.

Astfel de cercetări "se bazează pe date istorice și din prezent cu privire la populațiile de oameni. Sunt supoziții, dar sunt supoziții bazate pe date concrete", a declarat pentru Live Science Judith Campisi, profesor la Buck Institute for Research on Aging din Novato, California, care nu a fost implicată în noul studiu.

Cercetătorii au analizat volume mari de date din SUA, Marea Britanie și Rusia, ce au cuprins informațiile medicale anonime ale unui număr de peste 500.000 de persoane. Ei au utilizat date obținute în urma unui simplu test de sânge, disponibil pentru aproape toți subiecții cuprinși în cercetare. Subiecții au repetat aceste teste de sânge de câteva ori în cursul mai multor luni.

Cercetătorii au analizat două rezultate obținute în urma testelor de sânge pentru trei grupuri de vârstă diferite: raportul dintre două tipuri diferite de globule albe, precum și variabila dimensiunii globulelor roșii. La fel cum părul unei persoane albește mai mult pe măsură ce înaintează în vârstă, aceste două variabile se modifică pe măsură ce îmbătrânim, susține Dr. Marc J. Kahn, decanul Școlii de Medicină Kirk Kerkorian. Oamenii denumesc aceste variabile biomarkerii îmbătrânirii.

După ce au realizat aceste teste de sânge, cercetătorii au apelat la un model matematic pentru a determina așa-numitul "indicator dinamic al stării organismului" (DOSI) pentru fiecare persoană - în esență un indicator al "vârstei biologice" ce poate fi folosit pentru a evalua cât de rapid se poate reface o persoană expusă la un factor biologic de stres, cum ar fi o boală sau o accidentare.

"Autorii pot folosi acest indicator DOSI pentru a evalua timpul de recuperare", a declarat Kahn, care nu a fost nici el implicat în acest studiu. "Problema este că, de la un anumit punct al îmbătrânirii, timpul de recuperare devine atât de îndelungat încât ne pierdem reziliența". Pornind de la tendințele evidențiate de aceste date, cercetătorii au descoperit că între vârstele de 120 și 150 de ani reziliența dispare complet, iar persoana nu mai poate supraviețui stresului biologic la care este expus organismul.

Cercetătorii au evaluat și datele cu privire la activitatea fizică, măsurată prin numărul de pași făcuți zilnic, pentru a verifica rezultatele obținute. Ei au descoperit același tipar: persoanele mai tinere fac mai mulți pași zilnic, iar pe măsură ce organismul îmbătrânește, numărul de pași scade. Extrapolând de la aceste date, cercetătorii au ajuns la aproximativ aceași limită superioară a duratei de viață ca în urma evaluărilor pe baza DOSI.

Acest studiu nu este primul care folosește modele matematice pentru a examina potențialul maxim al duratei unei vieți umane. Jan Vijg, genetician la Albert Einstein College of Medicine, a coordonat un studiu detaliat în 2016 în jurnalul Nature, care a analizat tendințe în ceea ce privește speranța de viață pentru a estima că este improbabil pentru oameni să depășească vârsta de 125 de ani. Alți cercetători sunt însă de părere că nu există o limită maximă a duratei de viață umane.

Chiar dacă studiul sugerează că oamenii ar putea atinge vârsta de 150 de ani, el nu precizează absolut nimic despre calitatea vieții la astfel de vârste, a subliniat Judith Campisi. "Acest lucru are uriașe implicații sociale, mult mai importante decât durata maximă a vieții". Întreținerea sănătății la vârste foarte înaintate nu are impact doar asupra vieții respectivei persoane, putând avea costuri uriașe în ceea ce privește timpul, banii și resursele medicale alocate.

Cercetătorii sunt însă de părere că soluția ar putea fi identificarea unor modalități de a crește reziliența organismului la vârste înaintate, pentru că acest lucru ar duce atât la creșterea duratei vieții cât și a calității vieții, dacă oamenii cu vârste înaintate ar putea să se refacă mai ușor după boli sau accidente. Creșterea rezilienței organismului, susține Dr. Marc J. Kahn, ar putea fi obținută prin dezvoltarea de organe mecanice sau prin identificarea unor moduri de a reprograma celulele îmbătrânite ale organismului.

"Acum vorbim despre concepte de constructe umane și mecanice ce sunt prezentate de obicei în literatura SF, însă acest studiu sugerează că acesta este drumul de urmat pentru a extinde durata vieții umane", a subliniat Kahn.

Desigur însă că durata vieții unui individ este dependentă și de alte variabile, cum ar fi dieta, venitul, mediul de viață etc. Astfel de studii sunt în mod inerent inexacte și oricâte schimbări ar putea fi aplicate, un lucru rămâne sigur: faptul că suntem toți muritori.

Sursa: AGERPRES