Ivan, un șofer de ambulanță, așteaptă pe marginea drumului ca tot mai mulți răniți să sosească pe măsură ce luptele se intensifică. Câmpul de luptă, presărat cu tranșee și bombardat de artilerie, îi amintește de Primul Război Mondial. „Acolo, e ca la Verdun”, oftează el, potrivit G4Media.

La fel ca în 1916 în estul Franței, bătălia de la Bahmut a fost extrem de violentă și mortală. Rezultatul său a devenit o chestiune simbolică în contextul în care în 24 februarie se împlinește un an de la începutul războiului.

Moscova își dorește prima victorie semnificativă după luni de eșecuri, dar Kievul este hotărât să reziste. Între timp, costul uman atât pentru trupe, cât și pentru civili, a umbrit importanța strategică a controlului acestui fost oraș industrial, care a fost redus la ruine în districtele sale estic, nordic și sudic.

Ucraina vrea să reziste „cât mai mult”

„Aceasta este o problemă clasică a Primului Război Mondial”, spune Mark Cancian, analist al think tank-ului american CSIS (Center for Strategic and International Studies).

După ce încercările inițiale ale Rusiei de a încercui forțele ucrainene din Bahmut au eșuat, Moscova „a continuat să atace”, chiar dacă o victorie „nu ar însemna nimic în termeni militari și strategici”.

„Există mult simbolism, așa că, dacă vor captura Bahmut, se vor comporta ca și cum ar fi important, dar nu este”, continuă acest fost ofițer de marină, care recunoaște că opțiunile ucrainenilor sunt limitate.

„Dacă acolo atacă rușii, ucrainenii nu au altă opțiune decât să apere” orașul, a spus el.

Potrivit serviciilor secrete britanice, avansul rusesc a fost oprit, dar presiunea rămâne. Duminică, grupul paramilitar rus Wagner a revendicat capturarea localității Krasna Hora, la câțiva kilometri nord de Bahmut.

Acest lucru justifică apelurile repetate ale președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a primi mai multe arme din partea țărilor occidentale.

„Dacă livrările de arme se accelerează, în special arme cu rază lungă de acțiune, nu numai că nu ne vom retrage din Bahmut, (dar) vom începe să punem capăt ocupației din Donbass”, a asigurat el mai mulți înalți oficiali europeni reuniți la Kiev la începutul lunii februarie.

Armata va apăra Bahmut „atât timp cât va putea”, a insistat el.

Dar această bătălie nu se referă doar la arme de înaltă precizie. Pentru Oleksandre Kovalenko, un analist militar ucrainean, Kievul trebuie să primească artilerie și muniție standard. „Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci vom avea probleme serioase în Bahmut”, a declarat el pentru AFP.

„Avantajul uriaș” al Rusiei

Pe teren, soldații ucraineni exprimă aceeași nevoie.

„Poți să stai într-o pivniță din Vasilukivka (un sat la nord de Bahmut, aflat de asemenea pe linia frontului) timp de o jumătate de oră și să auzi cum trec 40 de obuze”, a declarat pentru AFP la sfârșitul lunii ianuarie Yuri Krijberski, un ofițer în vârstă de 37 de ani.

Celălalt avantaj al rușilor este numărul, ceea ce îl impresionează pe sergentul ucrainean care poartă numele de război Alkor: „Tragem și tragem și tragem, dar după cinci minute, vin alți 20 de oameni spre noi”.

Moscova și Wagner sunt acuzate că folosesc recruți prost pregătiți drept „carne de tun”, o afirmație respinsă de analistul militar rus Alexander Hramșihin, care o consideră „propagandă occidentală”.

Cu toate acestea, Kievul suferă, de asemenea, pierderi grele. Maiorul Volodimir Leonov, din cadrul Forțelor de Apărare Teritorială ucrainene, susține că a avut o duzină de răniți în rândurile sale în trei zile din ianuarie. Iar cinci dintre soldații săi au fost uciși.

„Dar când nu există sprijin de artilerie, când nu există tancuri, suntem pur și simplu împușcați, ca într-un poligon de tragere”.

„Fără retragere”

Niciuna dintre părți nu raportează victime, dar atât ucrainenii, cât și rușii descriu bătălia de la Bahmut ca fiind cea mai sângeroasă din timpul războiului. În apropierea frontului nordic, AFP a văzut la sfârșitul lunii ianuarie aproximativ o duzină de cadavre prezentate ca fiind ale unor membri ai Wagner, abandonate pe pământul înghețat.

„Se pare că nu li s-a permis să se retragă”, a declarat Vladislav, un soldat ucrainean: „Nici măcar nu-și recuperaseră răniții. Și în cele din urmă au murit aici, pe câmp”.

Pe lângă confruntările de pe teren, între ucraineni și ruși se duce un război al cuvintelor.

Denis Pușilin, liderul pro-rus al regiunii Donețk, a vorbit recent despre „eliberarea Artemovskului”, referindu-se la Bahmut după numele folosit în perioada sovietică până în 2016.

La sfârșitul lunii decembrie, Volodimir Zelenski, care a vizitat orașul care avea cândva 70.000 de locuitori și era cunoscut pentru minele sale de sare și pentru vinul său spumant, a făcut referire la „cetatea Bahmut”.

Pentru Evgheni Prigojin, șeful Wagner, luptele „feroce” din cartierele din nordul Bahmut au loc „pe fiecare stradă, în fiecare casă, pe fiecare scară”.

Viața în adăposturi

Clădiri în flăcări, rămășițe de obuze sau zăpadă însângerată și plină de carne umană: semnele luptelor din orașul asediat sunt într-adevăr vizibile aproape peste tot.

Potrivit autorităților, mai mult de jumătate din clădirile din Bahmout au fost distruse. Podul de peste micul râu care traversează orașul este o adunătură de scânduri, anvelope și paleți.

Natalia Șevcenko, care îl folosește în fiecare zi pentru a aduce apă potabilă, s-a obișnuit cu șuieratul obuzelor.

„Momentan locuiesc în pivniță. Când ies afară, sunt ca o cârtiță, ochii mei trebuie să se obișnuiască cu lumina”, spune ea, în orașul în care au ale să rămână 6.500 de oameni.

Tot mai mulți civili au plecat de la intensificarea luptelor, povestește Tetiana Șcerbak, voluntar într-un centru umanitar. La punctul de plecare, unii oameni așteaptă toată noaptea, înghesuiți lângă sobe cu câteva bagaje improvizate.

Alții sunt scoși din casele lor de voluntari care înfruntă bombardamentele și uneori se află în mijlocul luptelor.

A supraviețui, așadar, „este o chestiune de noroc”, explică Mikola, un voluntar de 24 de ani.

„Istoria se repetă”

Natalia Evtușenko, în vârstă de 38 de ani, a încercat de două ori să părăsească orașul.

Prima dată, în aprilie, fiul ei în vârstă de 16 ani a fost ucis, alături de alți 60 de civili, de o rachetă care a lovit gara din Kramatorsk, principalul oraș controlat de Kiev în regiune.

A doua oară, a avut un accident de mașină.

Acum este voluntară într-unul dintre centrele umanitare din Bahmut, hrănind și încălzind oamenii, în timp ce iarna le face și mai dificilă existența deja precară.

În tranșeele de la periferie, trupele nu au parte de un astfel de sprijin. Îndură frigul năprasnic strângând în brațe lumânări făcute de voluntari, în zăpadă și noroi, uneori fără să doarmă zile întregi.

Forțele ucrainene se pregătesc pentru un nou asalt, săpând noi tranșee pentru a încerca să limiteze ofensiva rusă.

În Sloviansk, la aproximativ 50 de kilometri spre nord-vest, un alt membru al lor este îngropat în pământul înghețat. Înmormântarea este pentru Oleksandre Korovni, în vârstă de 28 de ani, un membru al batalionului Azov ucis la Bahmut.

Un prieten, Oleksiï Storoj, face un gest către un memorial al celui de-al Doilea Război Mondial din apropiere. „Istoria se repetă”, spune el: „Care este rostul tuturor acestor lucruri?”.