În teoria militară există în principal patru scopuri pentru care se utilizează echipamente gonflabile pe durata luptelor.

Primul este cel de înșelare, respectiv utilizarea echipamentelor ieftine pentru a induce în eroare inamicul. Ele pot face ca o forță militară să pară mai mare, mai bine apărată sau să aibă alte intenții decât cele reale. Această confuzie poate oferi avantaje tactice și poate face ca adversarul să facă greșeli de evaluare, scrie Defense Romania.

Al doilea este de protecție a capabilităților militare reale. Prin atragerea atenției asupra sistemelor de luptă false, se pot ascunde sau proteja unitățile și echipamentele adevărate de atacul inamicului.

Al treilea scop este de descurajare, deoarece inamicul poate percepe că forța este mai puternică sau mai pregătită de luptă decât este în realitate.

În sfârșit, al patrulea scop este cel de economie de resurse: Echipamentele gonflabile sunt mai ieftine, ușor de transportat și pot fi utilizate repetat, ceea ce poate economisi resurse militare valoroase în comparație cu construirea de structuri sau utilizarea vehiculelor reale în scopuri de înșelare.

Utilizarea echipamentelor gonflabile în strategiile militare nu ar trebui să indice neapărat slăbiciunea unei părți din conflict, ci mai degrabă să reprezinte o abordare inteligentă a tacticilor de luptă și a gestionării resurselor pentru a obține avantaje strategice.

Acest lucru este perfect valabil când este vorba de Ucraina, a cărei armată se afla prinsă într-un lung și anevoios proces de reformă în momentul declanșării agresiunii ruse. 

Având în vedere că raportul, cel puțin cantitativ, de forțe și mijloace de luptă este net în favoarea Rusiei, utilizarea de către Ucraina a mijloacelor ieftine de înșelare și descurajare este mai mult decât indicată. Și, într-adevăr, armata ucraineană are și ea unități de echipamente false cu versiuni gonflabile ale unora dintre cele mai recente arme primite de Kiev, inclusiv lansatoare de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată și tancuri M-1, pe care le produce o firmă cehă.

De ce utilizarea tancurilor T-72 gonflabile de către Rusia e de fapt un semn de slăbiciune

Însă când o mare putere militară ajunge să apeleze la astfel de tactici după ce a inițiat neprovocat o luptă de cucerire de teritorii împotriva unei armate considerate mult inferioară ca și capacitate de luptă, este cel puțin un semn, dacă nu o dovadă clară de slăbiciune. Adoptarea soluțiilor complementare de a uza forța unui inamic mai slab scoate în evidență, în primul rând, incapacitatea de a-l putea învinge prin confruntare directă.

În același timp, prezența Regimentul 45 Geniu-Camuflaj pe frontul din Ucraina transmite disponibilitatea Rusiei de a duce un război prelungit în care vizează dacă nu epuizarea obuzelor și rachetelor scumpe, cel puțin consumarea unei mari părți din acestea pe momeli gonflabile ieftine, având în vedere că un echipament gonflabil simplu (fără simulare electromagnetică sau IR) costă cel mult 10.000 de dolari, în timp ce un obuz Excalibur ghidat prin GPS costă 70.000 de dolari.

Aceasta ar fi însă o abordare depășită. Tehnicile de extragere a informațiilor pe baza analizei imaginilor obținute direct din teren, din dronă sau din satelit (IMINT) permit acum identificarea mult mai ușoară a echipamentelor militare false. Este chiar cazul operatorului ucrainean de dronă, care a semnalat prezența falsului T-72 pe frontul din sud. 

Dacă analizei de tip IMINT i se adaugă și o verificare a țintei în infraroșu, precum și de semnal (în cazul celor care imită radarele sau sistemele de rachete), atunci stabilirea “autenticității” țintei devine mult mai sigură. Evident, sunt tehnici care pot simula căldura motorului țintei sau funcționarea unui emițător radar, dar acestea adaugă costuri suplimentare semnificative, iar utilizarea echipamentului gonflabil de imitație devine mai greu rentabilă.