Printre cei prezenți la ceremonie se află un colonel în retragere care, în martie 1992, a lăsat în urmă serviciul militar din Crimeea pentru a se alătura viitoarei Armate Naționale – și de acolo, direct pe front. Veteranul Andrei Vicolaș, spune că perioada a fost grea, dar că astăzi privește cu speranță spre Rep. Moldova independentă și democratică pe drumul său european.

„Pentru mine a fost o perioadă foarte grea. Fiind militar de carieră, am plecat din Crimeea, unde îmi făceam serviciul militar, și am venit, în martie 1992, la formarea Armatei Naționale. Practic, chiar de la formarea armatei, am mers direct pe câmpul de luptă. A fost o perioadă foarte grea, dar am reușit să stabilizăm situația și să facem ceea ce am crezut că este mai bine pentru viitorul țării. Republica noastră este independentă și democratică. Mergem spre Uniunea Europeană și sper că vom ajunge la bun sfârșit. În primul rând, trebuie să-i cunoaștem pe toți cei care au luptat, dar mai ales pe cei care au căzut în această luptă — peste 300 de eroi ai noștri. Ar fi bine să avem și o galerie permanentă a acestor eroi care au căzut în luptă pentru independența și integritatea țării noastre”.

Dincolo de durerea personală, veteranul Iurie Bostan spune că această zi nu este doar despre trecut – este despre o datorie față de generațiile care nu știu istoria și care, fără efortul veteranilor, s-ar putea să nu o afle niciodată.

„Am participat la acest război ca fiind comandant al echipei de geniști Platou–Coșnița. Aceasta este o zi de recunoștință față de cei 330 ceilalți care au decedat pentru independența Republicii Moldova. Ne aducem aminte de ei; memorie veșnică. Noi am luptat pentru țară, pentru neam și ca generațiile viitoare să știe, fiindcă acum nu mai știe nimeni, nu se povestește, nu se transmite ce a fost atunci. Tineretul de astăzi nu știe tot ce a fost atunci, ca să cunoască istoria adevărată a țării noastre și să știe cine am fost, cine suntem și pentru ce am luptat noi. Și ar trebui să schimbăm manualele de istorie, să se povestească mult mai mult despre istoria modernă care a fost de la anii ’90 încoace”.

Același gol din manuale îl preocupă și pe veteranul Constantin Covrig, care merge astăzi prin școli și licee pentru a umple, după cum spune el, ceea ce cărțile de istorie au omis.

„Azi suntem aici pentru a comemora eroii care au căzut cu moarte de erou și suntem aici pentru a spune «Nu războaielor». Veteranii sunt cei care cunosc cel mai bine prețul păcii. Tinerii trebuie să învețe, să învețe istoria. Muncim asupra faptului să-i convingem pe toți că trebuie să o introducem în școli, ca generațiile care nu au cunoscut urgiile războiului să afle despre eroi. Cu ajutorul nostru, al veteranilor, mergem prin școli și licee, avem lecții cu tinerii și copiii și le povestim ce s-a întâmplat”.

La acțiunea de comemorare au fost și persoane care nu au purtat arma, dar au trăit oroarea acelor zile. O femeie își amintește cum, în fiecare dimineață, își ducea fiica la școală printre blindate.

„Am doi frați care au participat: unul la Cocieri și unul la Bender. În timpul când se petreceau aceste evenimente, eu trăiam în Dubăsari. Dis-de-dimineață îmi aduc aminte cum mă duceam să duc fiica la școală și la colțuri stăteau gardiști și mașini blindate. Era o strășnicie. Doamne ferește ce era! Tot războiul am fost acolo. Din această perioadă trebuie să învățăm că războiul acesta e o urgie, o strășnicie. Numai cel care nu a fost și nu a trecut prin așa ceva nu știe ce înseamnă. Tinerilor le spun să-și iubească patria și să nu uite de cei care au căzut”.

La 34 de ani de la conflictul de la Nistru, veteranii nu vin doar să comemoreze, ci și să ceară: ca eroii să fie cunoscuți, ca istoria să fie predată și ca memoria acestui război să nu se stingă odată cu generația care l-a trăit.