Acest calcul a fost realizat de cele două instituții științifice care supraveghează gazele expulzate în atmosferă de erupția vulcanului, Institutul Vulcanologic din Insulele Canare și Universitatea din Manchester (Reino Unido), accentul fiind pus pe emisiile de dioxid de sulf (SO2).

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii. Erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentația bacteriană din zonele mlăștinoase sau oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei sunt sursele naturale ale acestui gaz.

Dioxidul de sulf este eliberat în atmosferă și de activitățile umane prin intermediul sistemelor de încălzire care nu utilizează gaz metan, centrale termoelectrice, industria celulozei și a hârtiei și, în mai mică măsură, de emisiile provenite de la motoarele diesel.

Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provoca dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.

Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă de dioxid de sulf poate avea ca efect infecții ale tractului respirator.

Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului. Emisiile de SO2 afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind vizibil cu ochiul liber. În atmosferă, SO2 contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și solului.