„Am văzut speculațiile care se fac în legătură cu demisia domnului Panțâru, privind o rocadă dintre acesta și președintele CSJ, Mihai Poalelungi. Indiferent de deznodământul pe acest subiect, ar trebui să ne așteptăm ca noul ministru al Justiției să intervină în sistem pentru a reașeza anumite lucruri, pentru a-și proiecta influența în sistem. Și având girul politic pe care susține că l-a obținut, ar avea, așadar, puterea să se impună în acest sistem juridic extrem de complicat, cu multe țesături și interese despre care avem știință doar în măsura în care acestea se manifestă cu ocazia unor dosare de rezonanță. Și chiar dacă inițiativele domnului Tănase vor deranja anumite cercuri de la vârfurile sistemului, cel mai curând e că acesta se va supune și-l va urma pe ministrul Justiției, din rațiuni de autoconservare. Așa funcționează oamenii din sistem. Ei cunoscând foarte bine consecințele oricărei răzvrătiri, preferă să nu se împotrivească curentului. Deci, vorbim despre o luptă pentru putere. Pentru ca domnul Poalelungi să ajungă președinte al CC, el trebuie mai întâi să candideze pentru funcția de judecător la CC. Concursul ar urma să fie început, după ce fotoliul deținut până ieri de către domnul Panțîru a devenit vacant. Acest fotoliu face parte din cota CSM, care are dreptul să numească doi membri ai CC. Doi sunt numiți de Parlament, iar alții doi - de către Guvern. Există premise ca M. Poalelungi, cu influența sa la Curtea Supremă, în sistemul judecătoresc și, presupunem, în CSM să ajungă la Curtea Constituțională.”

Amintim că președintele Curții Constituționale, Tudor Panțâru, a demisionat miercuri, 31 ianuarie, la cerere. În presă, s-au făcut mai multe speculații cu privire la demisia sa. S-a afirmat, între altele, că cel care ar urma să-l înlocuiască în funcție ar fi Mihai Poalelungi, actualul președinte al Curții Supreme de Justiție. Tudor Panțâru a fost președinte al CC mai puțin de un an, fiind ales în această funcție în mai 2017.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a devenit o instituție politico-juridică, al cărei rol se manifestă în momente cheie, a comentat fostul consilier prezidențial Vlad Țurcanu. El a amintit de anularea decretului prezidențial prin care în aprilie 2013 Vlad Filat a fost desemnat de premier; validarea mandatului lui Igor Dodon, după ce Curtea a arătat deficiențe grave în procesul electoral. Dar Curtea Constituțională  a pronunțat și hotărâri considerate istorice, ca aceea privind limba română, a mai amintit Vlad Țurcanu.

„CC a devenit, așa cum i-a plăcut domnului Tănase să repete, o instituție politico-juridică. Rolul Curții s-a manifestat în momente cheie, aș putea spune cruciale. Și dacă o decizie a CSJ poate fi contestată la CEDO, hotărârile CC sunt inatacabile. Mai mult - hotărârile CC devin lege. Aș aminte doar despre câteva hotărâri spectaculoase ale CC din ultimii 6-7 ani, după ce și-a întărit profilul de instituție politico-juridică, de exemplu - anularea decretului prezidențial prin care în aprilie 2013 Vlad Filat fusese desemnat în calitate de premier; de asemenea, în 2015, în decembrie, CC l-a obligat pre președintele RM să accepte o candidatură din partea unei majorități parlamentare care semna pentru premierul pe care îl propunea, o decizie care limita spațiul de manevră al președintelui, președintele fiind obligat să se supună unei majorități simple. E un caz de manual și anularea legii de alegere a președintelui, din 2000 (în martie 2016), și situația de după alegerea lui Dodon în calitate de președinte. CC i-a întocmit acestuia un rechizitoriu  devastator, arătând deficiențe grave în procesul electoral, pentru ca în definitiv să-i valideze, în mod total surprinzător, acestuia, mandatul. Dar CC a pronunțat și hotărâri considerate istorice, ca aceea privind limba română, specificând că Declarația de Independență prevalează asupra textului Constituției adoptată în 1994.  Ce-a făcut CC în ultimii 6-7, de când domnii Tănase, și, la scurt timp și domnul Panțâru au devenit membri ai Curții, e că au livrat societății hotărâri ba calde, ba reci, punându-se oarecum la adăpost de critici. În termeni simpli - societatea ar fi trebuit să-i ierte Curții anumite hotărâri discutabile despre care am spus mai devreme, datorită deciziei cu privire la limba română.”