Acesta a declarat în emisiunea Ora de Vârf de la Radio Chișinău că numirea lui Poalelungi la Curtea Constituțională trebuie privită și în contextul activității sale timp de 6 ani în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție, într-o perioadă în care justiția din RM n-a devenit nici mai liberă, nici mai corectă, nici mai independentă. Și acum, iată, urmează o promovare a sa, a subliniat Vlad Țurcanu.

„Ce i se poate reproșa Curții: dincolo de reflexul de a avea simpatii politice, a devenit imprevizibilă. Aș aduce în discuție doar două hotărâri controversate: una luată în decembrie 2015, când președintele RM a fost impus în mod impropriu să desemneze un premier dacă o majoritatea parlamentară punea pe hârtie 51 de semnături; [...] și, mai ales, decizia de a anula modificarea constituțională din anul 2000, prin care președintele era ales în Parlament. Și asta după 16 ani în care această prevedere a funcționat și a generat realități politice în RM.

Revenind la domnul Poalelungi, numirea sa la CC trebuie privită și în contextul activității sale timp de 6 ani în funcția de președinte al CSJ, într-o perioadă în care justiția din RM n-a devenit nici mai liberă, nici mai corectă, nici mai independentă. Și acum, iată, urmează o promovare a sa. Un rechizitoriu al activității sale a fost făcut de ex-ministrul Justiției, Tănase, și aprecierile sale n-au fost numai pozitive în ceea ce îl privește pe domnul Poalelungi.

Pe înțelesul tuturor și în linii foarte mari: CC are ultimul cuvânt în stabilirea unor noi legi, poate anula decrete prezidențiale, valida sau invalida alegeri. Poate opri parcursul unui politician, după cum am văzut. Hotărârile sale sunt inatacabile. Aceste atribuții o plasează peste toate celelalte instituții ale statului, luate împreună. Și dacă este părtinitoare, atunci efectele se resimt până în cele mai îndepărtate celule ale societății. Juriștii spun că unul din reproșurile ce i se pot adresa acestei componențe a Curții, modificate pe parcurs, este că a fost imprevizibilă. A dat hotărâri care nu se încadrau în logica simplă, deși au fost ambalate la timpul respectiv în termeni juridici care parcă le argumentau. Nu este suficient recursul la frazeologia profesională.”