De ce un virus suferă mutații?

Atunci când pătrunde într-o celulă, un virus se multiplică: se copiază pe sine pentru a se propaga.

La fiecare replicare, în copia genomului virusului se produc erori, asemenea unui ''bug'' informatic. Dar această eroare poate avea - sau nu - o incidență mai mult sau mai puțin importantă asupra comportamentului virusului.

Mutația poate fi ''favorabilă'' virusului - îl ajută să supraviețuiască mai bine - sau ''defavorabilă'' (îi slăbește puterea). Este un proces pe care îl denumim selecție naturală.

Virusurile ARN (material generic înrudit cu ADN-ul), categorie din care face parte SARS-CoV-2, suferă mai des mutații decât virusurile ADN întrucât erorile de codificare sunt mai frecvente.

Totodată, coronavirusurile suferă mutații mai lent decât alte virusuri ARN: până în prezent, spre exemplu, SARS-CoV-2 a suferit mutații de două ori mai lent decât virusul gripal și de patru ori mai lent decât HIV, potrivit cercetătoarei Emma Hodcroft, epidemiolog molecular la Universitatea Basel (Elveția), citată recent de revista Nature.

Oamenii de știință consideră chiar că noul coronavirus este relativ stabil din punct de vedere genetic. Dar ceea ce contează este să știm că aceste mutații au efecte notabile. Și dacă acestea îl fac oare să fie mai ''periculos''?

Aceste mutații îl fac să fie mai contagios? Mai patogen, adică mai susceptibil să declanșeze boala? Mai virulent, capabil adică să declanșeze o formă mai gravă a bolii? Mai puțin vulnerabil în fața unui vaccin? Mai rezistent la mecanismele noastre de apărare imunitară?

Ce știm despre efectele mutațiilor SARS-CoV-2?

Mutațiile genetice ale coronavirusului sunt monitorizate în lumea întreagă de cercetători, care secvenționează genomul virusurilor pe care le identifică și le distribuie într-o bază de date internațională, GISAID, plină de informații prețioase în urma a zeci de mii de secvențieri.

Până în acest moment, nimic nu indică în mod clar că noul coronavirus ar fi suferit mutații într-un fel care să modifice semnificativ efectele sale asupra oamenilor.

Un lucru e sigur: noul coronavirus nu face excepție de la regulă și suferă ''mutații continue'', a explicat în această săptămână în fața senatorilor francezi Marie-Paule Kieny, virolog, directoare de cercetare la INSERM.

''Problema'' este de a ști dacă aceste ''mutații modifică sau nu virulența'', a adăugat colega sa Dominique Costagliola, epidemiolog, audiată de asemenea în Senat. Până în acest moment, ''nu avem nicio informație'' în acest sens.

''Până în prezent, acest lucru nu înseamnă că nu va fi niciodată cazul, nu pare că aceste mutații ar avea o influență asupra patogenicității acestui virus'', a adăugat Kieny.

Într-un studiu apărut în iulie în revista Cell (după o versiune preliminară publicată în primăvară), oamenii de știință au afirmat că o mutație permite celei mai răspândite sușe a virusului să infecteze mai ușor celulele grație unei modificări a proteinei S, ''punctul'' prin care pătrunde în celulă. Potrivit ipotezei acestora, această mutație ar putea face ca virusul să devină mai contagios, ceea ce ar explica propagarea sa exponențială.

Numeroși oameni de știință au evidențiat limitările acestei ipoteze, precizând că cea mai mare infecțiozitate a fost observată doar în laborator și că acest studiu nu oferă dovada că o capacitate mai mare de a infecta celulele îl face mai contagios.

Concluzia cea mai strictă este așadar că, dacă această celulă sușă este fără îndoială mai ''infecțioasă'', nu este obligatoriu mai ''transmisibilă'' de la om la om.

Autorii au observat de asemenea, în cazul bolnavilor spitalizați, că această sușă nu a determinat forme mai grave ale bolii.

În ceea ce privește ipoteza formulată în august de un cercetător din Singapore, potrivit căreia virusul devine mai puțin virulent, nu a fost fundamentată în mod științific. Din nou, o gravitate mai scăzută a simptomelor poate fi explicată prin alți factori: mai puține comorbidități, un tratament mai eficient etc.

Dar dacă suferă mutații, cum putem spera la un vaccin?

Când mutațiile modifică în mod substanțial ''antigenicitatea'' unui virus, cu alte cuvinte, capacitatea sa de a provoca producția de anticorpi, vaccinurile își pot pierde din eficacitate.

După cum s-a observat însă, SARS-CoV-2 suferă mutații relativ lent până în prezent, iar din acest punct de vedere, în orice caz, este o veste bună în ceea ce privește vaccinul.

Pentru moment, ''nu pare că (...) aceste mutații fac vreo diferență în ceea ce denumim antigenicitatea lor'', a precizat Marie-Paule Kieny.

''Cea mai mare parte a vaccinurilor au fost dezvoltate cu virusuri care corespund primelor sușe din Wuhan, dar numeroși cercetători și companii au încercat să testeze dacă anticorpii pe care reușesc să-i producă prin intermediul vaccinului lor candidat neutralizează de asemenea și virusurile noi'', a mai spus aceasta ''și au văzut efectiv că virusurile noi sunt neutralizate la fel de bine ca și cele mai vechi''.

''Așadar, pentru moment, nu pare că aceste mutații, deși reale, ne duc la concluzia că ar trebui să procedăm ca în cazul gripei, un vaccin diferit în fiecare an'', a încheiat cercetătoarea.

Sursa:Agerpres