Post negru în Vinerea Mare

Postul Paștelui este cel mai lung și strict post ținut de creștinii ortodocși. Una dintre cele mai grele zile de post este Vinerea Mare, când se ține post negru. Cunoscută și ca Vinerea Patimilor, Vinerea Paștilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă este ziua în care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos, pentru iertarea păcatelor noastre. În această zi nu se mănâncă și nu se bea decât apă, scrie Digi24.

Postul Paștelui ne amintește de postul de patruzeci de zile ținut de Iisus Hristos, înainte de începerea activității Sale mesianice.

„Postul îl debarasează și-l ușurează pe creștin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean. Este un act de cult, de pocăință pentru păcatele săvârșite; un exercițiu care pune început virtuților de tot felul”, potrivit crestinortodox. În această zi nu se fac copturi, iar seara se merge la biserică pentru a participa la slujba Prohodului Domnului, slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos.

Tradiții în Vinerea Mare: Se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf

În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit și Sfântul Aer) pe sub care trec credincioșii, până sfârșitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile. Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.

Acesta este așezat pe o masă mai înaltă, iar credincioșii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful și trec de trei ori pe sub masă. Trecerea pe sub masă a credincioșilor se dorește a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților. Prin moartea și Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului, iar moartea a fost învinsă.

„Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).

Așa și credincioșii își amintesc acum că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viața veșnică în Hristos. După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului.

După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane. Cercetătorii etnologi susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină.

Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează în volumul „Sărbători și obiceiuri românești” (2003, Ed. Elion) Ion Ghinoiu, când Iisus este trădat, chinuit, umilit și omorât prin răstignire.

După trei zile de haos și întuneric în care omenirea a rămas fără protecție divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paști și actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul și armonia.