Numită Interstellar Probe, sonda ''va ajunge în spațiul interstelar local, care este necunoscut și la care omenirea nu a ajuns niciodată'', după cum a declarat într-un comunicat Elena Provornikova, unul dintre responsabilii de la Laboratorul de Fizică Aplicată (APL) al Universității Johns Hopkins, care conduce studiul.

Această zonă se extinde dincolo de heliosferă, un strat aflat în jurul sistemului solar, locul în care fluxul constant de particule solare denumit "vânt solar" se ciocnește cu fluxurile de particule emise de alte stele, coliziune ce limitează nivelul de radiații cosmice ce pătrund în sistemul solar.

Doar două sonde au traversat heliosfera intrând în spațiul interstelar, Voyager 1 și Voyager 2, în 2012, respectiv 2018, după o călătorie de câteva decenii. Însă, cele două sonde gemene, care inițial nu au fost destinate să se angajeze într-o astfel de călătorie, se apropie de finalul parcursului lor.

Sonda concepută de Johns Hopkins, cu aprobarea NASA, se ridică la înălțimea provocării.

Bateria sa de instrumente va permite studierea mecanismelor ce guvernează heliosfera și, mai ales, activitatea solară și mediul interstelar.

Echipa APL cuprinde circa 500 de oameni de știință, ingineri și pasionați de acest domeniu din numeroase țări, potrivit SciTechDaily.com.

Oamenii de știință responsabili cu acest studiu, care planifică o lansare la începutul anilor 2030, estimează că sonda va putea călători cu peste 130.000 km/h, potrivit unei prezentări a lui Pontus Brandt, responsabil științific în cadrul laboratorului de la Johns Hopkins.

Cu o viteză dublă față de cea a Voyager 1, sonda va atinge limita heliosferei în circa cincisprezece ani, înainte de a plonja în vidul interstelar, până la peste 150 de miliarde de kilometri distanță de ''Planeta Albastră''.