În cadrul unei ceremonii la Bruxelles, miniștri ai apărării și de externe din statele membre care participă la această "cooperare structurată permanentă" (CSP) trebuie să semneze un set de 20 de angajamente pentru dezvoltarea unor programe de armament sau facilitarea punerii în aplicare a unor operațiuni externe.

"Este un mare pas înainte (...), poate cel mai ambițios proiect al Uniunii Europene acum", a apreciat recent șefa armatei spaniole María Dolores de Cospedal , a cărei țară — împreună cu Italia — s-a alăturat Franței și Germaniei, care au luat această inițiativă pentru relansarea CSP.

De la eșecul înființării unei Comunități Europene de Apărare (CED), cu 60 de ani în urmă, europenii nu au reușit niciodată să avanseze în acest domeniu, nedorind să-și delege atribuțiile din această zonă care, în opinia lor, reprezintă strict o chestiune de suveranitate națională. Dar o succesiune de crize din 2014 (anexarea Crimeii de către Rusia și conflictul din estul Ucrainei, valul de refugiați), apoi votul pentru Brexit și venirea la putere a lui Donald Trump în SUA au schimbat situația. Europenii au angajat mai multe proiecte pentru a-și "lua destinul în mâinile proprii", după cum a rezumat cancelarul german Angela Merkel.

Teoretic, această cooperare întărită poate duce la punerea în practică a unui cartier general operațional pentru unitățile combatante sau a unei platforme logistice de operațiuni. Într-o primă etapă, este probabil ca unele dintre acestea să ia forma de proiecte — dezvoltarea de echipamente (tancuri, drone, sateliți sau avioane militare de transport) ori un spital de campanie european.

Viziunea franceză a CSP, orientată spre participarea la misiuni potențial riscante, a fost înlocuită de viziunea germană, mai puțin ambițioasă, dar preocupată să implice un număr mai mare de țări.

"Douăzeci de țări, cu o multitudine de proiecte: este clar că viziunea germană este cea care a predominat, pentru a evita o fractură în interiorul celor 27", analizează Frédéric Mauro, expert în probleme de apărare, consultat cu regularitate de Parlamentul European. "Astăzi suntem la ani lumină" distanță de o cooperare structurată permanentă, așa cum se prevede în tratate, regretă el. "Nu are nicio șansă să meargă", adaugă expertul citat, denunțând "o înșelăciune".

Dar, potrivit unor surse de la Bruxelles, țările care se alătură CSP se angajează să-și "mărească regulat bugetele de apărare", iar angajamentele pe care le vor notifica luni vor fi "obligatorii din punct de vedere juridic".

Ele promit, de asemenea, să injecteze 2% din totalul bugetelor militare în cercetare și tehnologie și 20% pentru echipamente pentru a "umple" unele "decalaje strategice" ale armatelor europene.

Obiectivul declarat este, de asemenea, să poată fi înființate mai repede misiuni militare ale UE, care nu a putut fi puse în practic adeseori din cauza lipsei de entuziasm a statelor de a pune la dispoziție militari. Semnatarii se angajează să "sprijine în mod substanțial" aceste misiuni "cu personal, echipament, instruire, sprijin pentru exerciții (și) infrastructură".

Regatul Unit, în mod tradițional atlantist și primul buget militar al UE, s-a opus mereu oricăror acțiuni care ar putea evoca o "armată europeană", considerând că apărarea teritorială a Europei este unica prerogativă a NATO. Dar cum se apropie Brexit — ieșirea Marii Britanii din UE este programată pentru 29 martie 2019—europenii au decis să se miște rapid.

UE se află astfel în faza de înființare a unui fond pentru stimularea industriei europene de apărare, care va ajunge în cele din urmă la 5,5 miliarde de euro pe an. De asemenea, a creat primul său cartier general militar în primăvară, lansând trei operațiuni non-combat în Africa.

Regatul Unit și Danemarca sunt singurele țări care au făcut clar faptul că nu doresc să participe la CSP, care va fi lansat oficial în decembrie. Cu toate acestea, un stat terț poate fi invitat "în mod excepțional" să participe la anumite proiecte.