Margaret Thacher în 1990, John Major în 1997, David Cameron în 2016 și acum Theresa May, toți și-au pierdut postul din cauza acestui dosar sensibil în Regatul Unit, țară care a avut mereu o relație problematică cu blocul comunitar.

A fost o vreme când conservatorii britanici se manifestau ca eurofili. De altfel sub conducerea unui premier conservator, Edward Heath, Regatul Unit a aderat în anul 1973 la Comunitatea Economică Europeană, într-un moment în care laburiștii aflați și atunci în opoziție erau ostili acestei aderări, spre deosebire de situația actuală, când laburiștii se arată mai apropiați față de UE decât conservatorii.

Euroscepticismul a schimbat tabăra în anii '80, odată ce conservatorii s-au opus oricărei inițiative menite să consolideze integrarea politică europeană. O politică sintetizată de premierul Margaret Thatcher în discursul susținut în 1988 la Colegiul din Bruges, unde a respins ideea ''unui superstat european care să-și exercite dominația de la Bruxelles''.

Ulterior, Uniunea Economică și Monetară europeană - printre alți factori, cum ar fi adoptarea unui ''poll tax'', un impozit local foarte nepopular - avea să contribuie la căderea ''Doamnei de Fier''. Poziția sa intransigentă în acest dosar și diatribele sale anti-europene au condus la declanșarea procedurii de destituire a ei de către deputații conservatori eurofili, mai ales Geoffrey Howe și Michael Heseltine, iar în final Margaret Thatcher a demisionat.

Ostilitatea conservatorilor britanici față de Bruxelles s-a accentuat la mijlocul anilor '90, odată cu crearea partidului UKIP, care pleda pentru ieșirea din UE, determinând astfel Partidul Conservator să-și înăsprească și el discursul față de blocul comunitar.

John Major, succesorul lui Margaret Thatcher, a avut de înfruntat o revoltă permanentă a euroscepticilor, care îi vor slăbi poziția înainte ca laburistul Tony Blair să-i dea lovitura de grație câștigând alegerile din anul 1997.

Reveniți la putere în 2010, conservatorii devin mai înverșunați ca oricând împotriva Bruxelles-ului.

Criza zonei euro și imigrația masivă din alte state ale UE alimentează radicalizarea dezbaterii ce îl determină pe premierul David Cameron să convoace pentru 23 iunie 2016 referendumul care va decide ruptura de blocul comunitar. Susținător al rămânerii în UE în campania premergătoare referendumului, Cameron îi predă ștafeta Theresei May, căreia îi revine dificila sarcină de a realiza efectiv separarea de UE.

Aproape trei ani mai târziu și după circa 30 de demisii ale unor membri ai cabinetului, Theresa May predă și ea armele.

Prinsă la mijloc între eurofobi și eurofili, ea nu a reușit să-i convingă să accepte acordul de retragere din UE convenit cu liderii europeni, care prevede și ieșirea Regatului Unit din piața unică europeană, dar condiționată de găsirea unei soluții pentru evitarea reapariției unei ''frontiere dure'' între Irlanda și Irlanda de Nord, clauză ce i-a nemulțumit pe susținătorii unei separări clare de UE. După o ultimă tentativă eșuată de a-i ralia pe opozanții laburiști planului ei, Theresa May și-a anunțat vineri demisia, efectivă din 7 iunie. 

Sursa:Agerpres