A început să studieze compoziția cu Alfonso Castaldi la Conservatorul din București (1919-1920), a dirijat orchestra Leipziger Konservatorium trei ani (din 1920) și și-a desăvârșit studiile la Schola Cantorum din Paris (1924-1926), la clasa de orchestrație a lui Maurice Ravel.

Întors în țară, a devenit pentru scurt timp corepetitor la Opera Română din București; apoi a dirijat orchestra simfonică a Societății de Radiodifuziune, între 1930-1951. La Radiodifuziune a fost director din 1939 până în 1944 când a fost dat afară – și reprimit după un an -, de noua administrație comunistă. Totuși arta sa era apreciată de vreme ce, în anii ’50, Theodor Rogalski a dirijat orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

La începutul activității era preocupat mai mult de pian, dar în anii următori pasiunea sa a devenit bagheta de dirijor. Istoria muzicii românești consemnează câteva compoziții, dintre care memorabile au rămas Cvartetul de coarde, Două schițe simfonice și Trei dansuri românești… Din păcate, s-a stins din viață încă tânăr, în 1954, la Zürich.

Așadar, numele pianistului, compozitorului și dirijorului Theodor Rogalski este important nu numai pentru istoria muzicii, dar și pentru Radiodifuziune. Ascultătorii de radio și colegii săi îl apreciau și îl iubeau pentru talentul și caracterul său nobil, lucruri care reies din articolele revistelor radio și din mărturiile directe ale celor care au lucrat cu el.

Reproducem câteva rânduri dintr-un portret Theodor Rogalski, apărut în Revista Radiofonia din 28 mai 1933, precum și transcrierea unui fragment din interviul acordat de dirijorul Emanuel Elenescu Colectivului de istorie orală, cu peste 20 de ani în urmă.

Revista Radiofonia

“Reîntors în 1926, d. Rogalski devine corepetitor la Opera Română. Compune mai multe bucăți, dintre care cea mai interesantă este Dansuri pentru suflători, baterie și pian […]. Cu aceste Dansuri d. Rogalski și-a găsit întreaga expresie personală care – lucru foarte rar – se îndreaptă spre homoristic și caricatură.

Paparudele și Înmormântarea la Pătrunjel, iată numele celor două dansuri care au dus peste hotare numele tânărului compozitor. Grație lor, a repurtat succese la Paris, în Italia și în Polonia. În aceste scene de mahala el caracterizeză, prin motive realiste, prin teme populare și efecte necunoscute de orchestră, viața omului. Vede pe om în tragic și în comic și întrezărește lacrimile amestecate cu surâsuri. Modul de a compune aceste dansuri, orchestra lui – până atunci necunoscută în România – manifestă limpede tendințe moderniste.

În 1930, Rogalski devine acompaniator și șef de orchestră la Radio București și ajunge astfel un nume cunoscut tuturor auditorilor de radio.”

[Radiofonia, 28 mai 1933, p.8]

Emanuel Elenescu, compozitor ṣi dirijor

„Am început emisiunile, cu foarte multă muzică rusească; imediat după 23 august [1944] au forțat orchestra să înregistreze muzică de mase, cântece de mase, patriotice. Nu asculta nimeni, dar noi înregistram! Sigur, am fost obligat și eu să înregistrez… Iar pe Rogalski l-au dat afară!

Era ceva mai rău decât dictatura, era nesiguranța, nu puteai să mergi noaptea pe stradă, te jefuia, se făceau crime… A fost o comisie de epurare a celor care erau simpatizanți cu germanii. Și ne-a așezat pe toți în rând, erau Rogalski, Alfred Alessandrescu, Bobescu, Elenescu, – care nu eram încă dirijor, dar dirijam, în orchestră nu eram numit, eu am fost numit dirijor pe timpul comuniștilor – și era o comisie de trei femei […] și doi bărbați, unul era Ionescu, care era în Orchestra Radio și care era stalinist […].

„Dumneata ești – lui Rogalski – învinuit că ai scris imnul mareșalului Antonescu!„ „Da, am scris imnul mareșalului Antonescu – Rogalski era și compozitor – pentru că a fost un român bun!„ „O să fiți epurat pentru că…„ „N-are importanță chestia asta, eu sunt pianist, compozitor, eu n-am nevoie de Radio ca să trăiesc!„ […] L-au scos din Radio pe Rogalski pe un an.”

[Interviu de S. Iliescu ṣi O. Silivestru, 1994]

Sursa: rador.ro