Campania s-a încheiat miercuri într-un mod pe care puțini și l-ar fi închipuit, cu o doamnă May chinuită și întreruptă în cursul uneia dintre obișnuitele sale tentative stângace de a se întâlni cu alegătorii, în timp ce pe vremuri nefericitul său contracandidat, Jeremy Corbyn, se adresa unor mari mulțimi adulatoare care au făcut ca el să fie comparat cu Winston Churchill.

Între timp, campania a fost întreruptă de două atacuri teroriste soldate cu victime, iar conducerea din sondaje a dnei May, care părea imposibil de depășit, a coborât, cel puțin potrivit câtorva sondaje, cu câteva procente.

Cum joi, țara se pregătește pentru alegeri, puțini cred totuși că Jeremy Corbyn, de extremă-stângă, chiar va câștiga. Dacă ar câștiga cheile reședinței din Downing Street (reședința oficială a premierilor britanici, n. red.), el ar rivaliza sau poate chiar va depăși votul din 2016 în favoarea Brexitului sau victoria din noiembrie a președintelui Trump într-un top al celor mai neplauzibile evenimente politice din ultimele 12 luni.

Dar chiar și o victorie a dnei May, fie ea și nu îndeajuns de convingătoare, i-ar afecta serios poziția în cadrul partidului ei, îngreunându-i totodată atât de importantele negocieri cu liderii europeni care vor hotărî dacă ieșirea țării din Uniunea Europeană reprezintă succesul promis de ea sau o gravă greșeală.

"Mai are șanse să câștige alegerile, dar ea va fi mai slăbită", a estimat Steven Fielding, profesor de științe politice la Universitatea din Nottingham. "Jeremy Corbyn va pierde, dar va fi mai puternic".

Ironia unui asemenea rezultat, dacă el se va dovedi corect, va fi accentuată de aceea că, de fapt, dna May nici nu avea nevoie de asemenea alegeri. Cum alte alegeri nu erau prevăzute până în 2020, după ce a venit la putere anul trecut, desemnată fiind de colegii săi conservatori din parlament, dna May a tot promis să aștepte până atunci pentru a da ochi cu alegătorii.

Dar tentația, datorată celor peste 20 de procente acordate de sondaje înaintea Partidului Laburist a lui Corbyn, s-a dovedit prea mare, astfel încât dna May, de obicei precaută, și-a jucat miza anunțând în aprilie alegeri anticipate.

La vremea aceea, observatorii au salutat decizia considerând-o o lovitură de maestru, una care i-ar spori greutatea în parlament printr-o clară majoritate istorică și i-ar conferi un gen de autoritate feminină pe care până și dna Thatcher ar invidia-o.

Dna May are nevoie de un asemenea sprijin, după cum le-a și mărturisit alegătorilor, ca să poată rezista în fața omologilor săi europeni cu convingerea că țara o sprijină. Numai o majoritate clară, a susținut ea, i-ar conferi șansa de a obține cel mai bun rezultat pentru Marea Britanie în dificlele tratative care se anunță.

Sondajele, care demonstrau că alegătorii îi admiră stilul hotărât și direct - ea a promis să fie "o femeie a naibii de dificilă" în negocierile cu UE - dădeau de înțeles că ea va obține ceea ce vrea, dar pe măsură ce alegerile se apropiau, alegătorii păreau să se arate mai puțin convinși că ar vrea să îi acorde un control cu o mână atât de forte.

"Până la începutul campaniei, evenimentele s-au succedat în favoarea ei", declară Rosa Prince, autoarea biografiei lui May. "Dar are și ea slăbiciunile ei, iar campania se pare că le-a cam scos în evidență".

Printre acestea: necesitatea examinării detaliate a unei situații, incapacitatea de a fi spontană și o pronunțată incapacitate de a se apropia de oameni. Campania sa a fost mult criticată ca fiind dură și fără suflet, dna May sustrăgându-se dezbaterilor și rareori depășind limitele amicale la evenimentele programate anticipat cu activiști conservatori anume desemnați.

Poate că decizia cea mai nefericită a dnei May a fost aceea de a adopta ca politică oficială a conservatorilor un plan potrivit căruia persoanele în vârstă ar urma să plătească mai mult pentru ajutorul social. Atunci când proiectul a fost numit în batjocură "taxa pe demență", dna May a dat rapid înapoi, dar ulterior a negat că și-ar fi schimbat poziția.

Când o face totuși, treaba nu merge bine. După ce, la emisiunea "Question Time" de la BBC, un asistent medical s-a plâns că de opt ani se luptă pentru o majorare a salariului, dna May nu s-a gândit să manifeste vreo compasiune, preferând să riposteze și afirmând că "nu există un copac fermecat cu bani".

Miercuri, ea a fost apostrofată de niște măcelari în timpul unei scurte vizite prin Piața Smithfield din Londra, după care s-a retras într-un loc mai sigur, într-un club de popice de la țară. Acolo, a băut un ceai cu alegători conservatori mai în vârstă și le-a spus reporterilor, oarecum cam neplauzibil, că "i-a plăcut campania".

Prin contrast, Corbyn și-a desfășurat campania ca și când nu ar fi avut nimic de pierdut, ceea ce, într-un fel, era chiar adevărat. Sondajele sale de opinie erau la pământ, nici măcar majoritatea laburiștilor nedeclarând că l-ar prefera ca premier în locul dnei May. Anul trecut, cei mai mulți dintre parlamentarii laburiști au votat împotriva sa, afirmând că nu mai au încredere în el ca lider al partidului.

Dar, înainte de a se lansa public, Corbyn, de decenii un adevărat 'aruncător de grenade' al parlamentarilor laburiști de rang doi, era cunoscut alegătorilor mai ales pentru vederile sale ușor marxiste și pentru costumele sale bej cam ponosite. Într-o țară în care campania electorală nu este atât de 'sonoră' și se face din 'poartă în poartă', liderul laburist a uimit prin mitingurile în aer liber cu o mare de susținători care îl ovaționau când el pleda pentru o "Marea Britanie mai dreaptă" după atâția ani de austeritate conservatoare.

"Ne-au subestimat, nu-i așa, acum șapte săptămâni?", a întrebat el mulțimea adunată pe străzile din Glasgow. "Au subestimat bunul simț al oamenilor de rând din toată Marea Britanie". Mulțimea a început să urle.

"Campania i-a făcut într-adevăr plăcere pentru că asupra lui nu se exercită niciun fel de presiuni", spune Fielding. "E în mare contrast față de May, care nu discută decât cu mici grupuri de activiști conservatori din vreo magazie goală de la marginea vreunui oraș".

"S-ar zice că un atac e nefericit", afirmă Jo Twyman, șef de cercetări politologice la firma de sondaje YouGov, (referindu-se la recentele atacuri teroriste de la Londra și Manchester, n. red.). "Două atacuri înseamnă: "Trebuia să facem mai mult? Oare guvernul eșuează?".

Twyman spune că atacurile, dintre care unul nu mai târziu decât sâmbătă seară, fac și mai greu de prevăzut rezultatele de joi. Sondajele variază mult.

Ceea ce e clar, spune Twyman, e faptul că pariul lui May, atunci când a anunțat alegeri, nu prea a mers conform planului, iar asta i-ar putea face rău pe termen lung chiar dacă ea va câștiga. "Se pun astăzi niște întrebări despre ea care nu mai fuseseră puse anterior. Imaginea ei a primit o lovitură".

Articol de Griff Wite

Sursa: Rador