IDF nu a comentat utilizarea așa-numitelor „bombe burete”, care creează o explozie bruscă de spumă care se extinde rapid și apoi se întărește, scrie G4Media.

Soldații săi au fost văzuți desfășurând aceste dispozitive în timpul exercițiilor din 2021. Armata a creat o simulare a unui sistem de tuneluri la baza militară Tze’Elim, în apropiere de granița cu Gaza.

Este probabil ca trupele să se confrunte cu o bătălie sângeroasă prin tunelurile cunoscute sub numele de „metroul din Gaza” atunci când își vor lansa invazia terestră mult așteptată. Se crede că rețeaua are o lungime de sute de kilometri și este plină de capcane.

Este locul în care Hamas a luat mulți dintre cei 200 de ostatici și unde liderii săi speră să supraviețuiască războiului care se apropie.

„Bomba burete” ar împiedica soldații să cadă într-o ambuscadă pe măsură ce avansează în rețea, închizând breșe prin care Hamas ar putea ataca.

Depozitate într-un recipient de plastic, dispozitivele specializate au o partiție metalică care separă două lichide. Odată ce această barieră este extrasă, compușii se amestecă în timp ce soldatul poziționează „bomba” sau o aruncă la depărtare.

Echipe specializate din cadrul corpului de geniști al IDF au fost grupate în unități de recunoaștere a tunelurilor și echipate cu senzori tereștri și aerieni, radare de penetrare a solului și sisteme speciale de foraj pentru a localiza tunelurile.

De asemenea, acestea au fost dotate cu echipamente speciale pentru a vedea atunci când se află sub pământ.

Au fost dezvoltate, de asemenea, aparate de radio noi, optimizate pentru a funcționa în condițiile extreme din subteran.

Cu toate acestea, există potențiale complicații în cazul arsenalului subteran. „Bomba burete” – din punct de vedere tehnic, o emulsie lichidă – este periculoasă pentru a lucra cu ea, iar unii soldați israelieni și-au pierdut vederea din cauza manipulării greșite a amestecului.

De asemenea, Israelul ar putea folosi roboți și drone pentru a ajuta la navigarea prin tuneluri – dar până acum au existat dificultăți în operarea acestora în subteran.

Unii dintre roboți vor fi controlați prin cabluri care se vor înfășura din partea din spate a dispozitivului. Alții se vor baza pe unde radio standard, dar vor avea nevoie de o serie de noduri radio care vor fi lăsate pe traseu, deoarece semnalele se degradează rapid în subteran.

Micro-dronele de recunoaștere, care pot fi ținute în palmă, pot fi, de asemenea, utilizate, dar vor fi afectate în mod similar pe măsură ce semnalul radio slăbește.

Compania de tehnologie Roboteam, cu sediul în Israel, a dezvoltat IRIS, o dronă mică, care poate fi aruncată și care poate fi condusă pe roți mari prin telecomandă.

Cunoscută de forțele speciale sub numele de „throwbot”, aceasta retransmite imagini către un controler, operând dispozitivul dintr-o poziție de siguranță.

Unele dispozitive pot avea atașate arme, astfel încât, dacă sunt văzuți combatanți inamici, controlorul poate detona explozibili.

Alături de IRIS, compania a dezvoltat MTGR, un „micro robot tactic terestru” care poate urca scări și este proiectat pentru a fi operat de soldați în clădiri și peșteri.

John Spencer, un fost maior american care conduce studiile privind războiul urban la Institutul de Război Modern de la West Point, spune că luptele subterane sunt ” asemănătoare mai mult cu luptele subacvatice decât cu luptele în clădiri”.

„Nimic din ceea ce este folosit la suprafață nu funcționează în același mod sau cu aceeași eficiență în subteran.

Este nevoie de echipament specializat pentru a vedea, a respira, a naviga, a cartografia spațiul, a comunica și a desfășura mijloace letale”, a afirmat el.

Țintirea tunelurilor riscă viețile civililor

Hamas a integrat războiul subteran în strategia sa militară generală.

Tunelurile, unele începute cu zeci de ani în urmă, nu mai sunt doar locuri de refugiu sau de ascundere, ci sunt părți integrante ale unui plan mai amplu de pregătire a terenului pentru a prinde în ambuscadă forțele israeliene aflate deasupra.

Multe dintre ele se întind pe sub structuri civile, cu puncte de intrare și ieșire în locuințe și alte clădiri non-militare, ceea ce face extrem de dificil pentru Israel să le atace fără a atrage o condamnare internațională.

Un tunel „standard” are o înălțime de aproximativ 2 m și o lățime de 1 m, ceea ce le permite să fie construite rapid. Ele sunt uneori întărite cu beton și metal, dar nu sunt deosebit de sofisticate.

Cu toate acestea, altele sunt dotate cu energie electrică, apă și ventilație și sunt folosite pentru centre de comandă și spații de odihnă, pentru depozitarea armelor, pentru infiltrarea în Israel și pentru rute către locurile secrete de lansare a rachetelor.

În unele părți se crede că există chiar și un mic sistem feroviar pentru transportul de arme și echipamente de construcție.

Ultima tentativă majoră de distrugere a sistemului a avut loc în timpul operațiunii „Protective Edge” din 2014, dar de atunci rețeaua a fost reconstruită.

Comandanții militari din cadrul IDF trebuie să decidă dacă vor să facă structurile inutile, turnând beton, de exemplu, așa cum au făcut cu tunelurile săpate de Hezbollah în nordul țării.

În același timp, s-ar putea să fie nevoie să păstreze structurile intacte, eliminând luptătorii Hamas în timp ce se deplasează prin sistem în căutarea ostaticilor estimați. Răspunsurile militare „convenționale” la tuneluri, de a folosi explozibili pentru a le distruge sau de a le inunda pentru a le face inutile, probabil că nu sunt practice în situația actuală.