Rusia și-a interpretat cucerirea drept reclamarea unui teritoriu care îi revenea de drept, fără să ia în considerație goana după petrol și gaze care a înfierbântat recent Marea Neagră. Dar incidentul a dus totodată și la extinderea granițelor maritime ale Rusiei, asigurând fără probleme dominația Rusiei asupra unor vaste rezerve de petrol și gaze și reducând astfel la zero speranțele Ucrainei de a deveni independentă din punct de vedere energetic.

Rusia a ajuns la această situație în conformitate cu un acord internațional care le conferă țărilor suveranitatea asupra unor ape teritoriale care se întind la o distanță de (aproximativ) 370 km de țărm. Printr-un acord convenit cu Ucraina cu mai puțin de doi ani în urmă, Rusia a încercat, fără succes, să obțină acces la resursele din acest teritoriu.

"Este o mare afacere", a declarat Carol R. Saivetz, expert euro-asiatic în Programul de Studii de Securitate la Institutul Tehnologic din Massachusetts. "În acest fel, Ucraina nu mai are posibilitatea de a beneficia de aceste resurse, aceste șanse revenind Rusiei. Asta face totodată ca Ucraina să devină și mai vulnerarabilă în fața presiunilor Rusiei".

În opinia lui Gilles Lericolais, directorul Departamentului pentru afaceri europene și internaționale de la Institutul de Stat de Oceanografie al Franței, anexarea Crimeii de către Rusia este o manevră "extrem de evidentă" de a ajunge la aceste bogății din apele mării.

La Moscova, un purtător de cuvânt al președintelui Vladimir V. Putin a afirmat că nu există "nicio legătură" între anexare și resursele energetice, adăugând că Rusiei nici măcar nu îi pasă de petrol și de gaze. "Comparativ cu potențialul Rusiei în acest domeniu, nu există niciun interes față de rezervele de acolo", a declarat, sâmbătă, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.

Exxon Mobil, Royal Dutch Shell și alte companii importante au explorat deja Marea Neagră, iar unii experți în petrol afirmă că rezervele de acolo ar putea rivaliza cu cele din Marea Nordului. Această goană, începută în anii '70, a impulsionat economiile Marii Britanii, Norvegiei și ale altor țări europene.

William B.F. Ryan, expert în geologie marină la Observatorul Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia, a afirmat că această "achiziție" a Rusiei din Marea Neagră îi oferă acces la "crema" rezervelor de petrol din adâncuri.

Experți în petrol opinează că sancțiunile economice tot mai grave ar putea încetini exploatările Rusiei din teritoriile anexate în Marea Neagră și Marea de Azov prin reducerea accesului la finanțarea și tehnologia occidentală. Dar ei au observat că Rusia a preluat deja filiala din Crimeea a companiei naționale de gaz ucrainene, ceea ce îi conferă Rusiei instantaneu dreptul de a explora Marea Neagră.

"Rusia este dispusă să se manifeste agresiv", a declarat Vladimir Socor, expert principal la Fundația Jamestown, o organizație din Washington care urmărește afacerile euro-asiatice. "Ea a ocupat deja două platforme de exploatare".

La nivel internațional, goana după combustibil fosil se extinde tot mai mult dincolo de țărmuri, cum ar fi zona coastelor Braziliei din Oceanul Atlantic, cea din Golful Mexic sau cea din Marea Chinei de Sud. Sute de platforme brăzdează Marea Caspică, aflată doar la câteva sute de kilometri de Marea Neagră.

La nivel mondial, țările își împart apele potențial rentabile în conformitate cu normele stabilite în anul 1982 prin Convenția ONU asupra Dreptului Mării. Potrivit acordului, zonele de coastă, care pot fi revendicate de țări drept zone economice exclusive, se pot întinde pe o distanță de aproximativ 370 kilometri de țărm. În limitele acestor zone, fiecare țară își poate exploata, conserva sau administra resursele naturale, vii sau nu.

Țările de la Marea Negră vedeau de mai multă vreme fundul mării ca pe o eventuală sursă energetică, mai ales din cauza succesului modest repurtat în privința șisturilor.

Cu numai doi ani în urmă, perspecivele unui imens succes au apărut în momentul când un mare petrolier, care sonda subsolul marin al României, a dat peste un mare zăcământ bogat în gaze, aflat la peste un kilometru adâncime.

Rusia a acționat rapid. În aprilie 2012, domnul Putin, pe atunci premier, a prezidat semnarea unui acord cu Eni, un gigant energetic italian, vizând explorarea zonei economice a Rusiei din nord-estul Mării Negre. Dr. Ryan de la Universitatea Columbia a estimat că mărimea acestei zone, înainte de anexarea Crimeii, era de peste 400000 de kilometri pătrați, ceea ce reprezenta aproximativ mărimea Lituaniei.

"Doresc să vă asigur că guvernul rus va face tot posibilul ca să sprijine proiecte de acest fel", a declarat domnul Putin cu ocazia semnării, citat de agenția rusă de presă Interfax.

O lună mai târziu, la o conferință europeană pe teme petroliere, experți în exploatarea petrolului au făcut o prezentare amănunțită, conferința intitulându-se "Marea Neagră, viitoarea Mare a Nordului?". Documentul menționa studii geologice în opinia cărora apele din largul Ucrainei aveau "un imens potențial de exploatare", dar zona rusească era mai puțin atractivă.

În august 2012, Ucraina a anunțat un acord cu grupul Exxon vizând exploatarea petrolului și a gazelor din adâncul apelor ucrainene ale Mării Negre. Exxon a învins la licitație Lukoil, o companie rusească. Departamentul geologic al Ucrainei a declarat că valoarea suprafeței s-ar ridica la aproximativ $12 miliarde.

"Marea Neagră se înfierbântă", era titlul unui articol din 2013, apărut în GEOExPro, o revistă din domeniu din Marea Britanie. "În Marea Neagră, activitatea a devenit tot evidentă în toată regiunea Mării Negre, mai ales în apele de mare adâncime", sublinia articolul.

Când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea a Ucrainei pe data de 18 martie, ea a dat publicității un tratat de anexare între recent proclamata Republică Crimeea și Federația Rusă. Bine ascunsă în document - articolul 4, secțiunea 3 - o singură propoziție menționa că trasarea granițelor prin Marea Neagră și Marea de Azov, care îi este vecină, se va face în conformitate cu legislația internațională.

Dr. Ryan estimează că recent reclamata zonă maritimă din jurul Crimeii se va adăuga suprafeței de (aproximativ) 57000 de kilometri pătrați pe care Rusia o deține deja. Anexarea depășește de peste trei ori suprafața terestră a Crimeii, fiind aproximativ de mărimea statului (american) Maine.

La acea vreme, puțini obervatori au văzut astfel anexarea Crimeii. O exepție a fost România, a cărei zonă din Marea Neagră se învecina cu cea a Ucrainei înaintea intervenției Rusiei.

"România și Rusia sunt vecine acum", observa "România liberă", un ziar din București, pe data de 24 martie. Articolul evidenția faptul că noua frontieră maritimă ar putea deveni o "eventuală sursă de conflict".

Multe țări au condamnat ocuparea Crimeii de către Rusia și, în consecință, legalitatea pretențiilor ei teritoriale în Marea Neagră și Marea de Azov. Dar ziarul românesc cita o serie de analiști care opinau că celelalte țări de la Marea Neagră - Georgia, Turcia, Bulgaria și România - vor recunoaște tacit anexarea "ca să evite un conflict deschis".

Analiștii opinează că un prim efect al capturii rusești ar fi perturbarea traiectoriei conductei South Stream, astfel încât Rusia va economisi bani și timp și va avea mai puțin probleme de construcție. Conducta proiectată, care ar urma să străbată adâncul Mării Negre, ar transporta gaz rusesc în Europa.

Inițial, ca să evite zona maritimă a Ucrainei, Rusia a făcut ca acest costisitor proiect să prevadă o cotitură mai spre sud, prin apele teritoriale ale Turciei. Dar acum, dacă proiectul rămâne în picioare, traiectoria ar fi mult mai directă prin porțiunea Mării Negre recent "achiziționată". Criza din Ucraina a pus însă viitorul proiect sub semnul întrebării.

În privința exploatării petrolului din zonele maritime recent reclamate, companiile afirmă că vechile lor contracte cu Ucraina sunt acum în aer, iar analiștii sunt de părere că e puțin probabil ca altele noi să fie semnate prea curând, date fiind tulburările din regiune și eforturile Statelor Unite de a-și intensifica presiunile asupra Rusiei.

"Sunt imens de multe lucruri în joc", observă dr. Saivetz de la MIT. "Și nu le văd acum incluse imediat în noi acorduri".

Statele Unite apelează la toate mijloacele ca să blocheze mișcările Rusiei în zonele maritime. Luna trecută, americanii au impus sancțiuni companiei Cernomorneftegaz, o filială din Crimeea care s-a separat de compania națională de gaze a Ucrainei.

Erich L. Hirschhorn, subsecretar american de stat pentru comerț, industrie și securitate, a afirmat că sancțiunile impuse unor firme de afaceri din Crimeea vor transmite "un puternic semnal" în privința condamnării Rusiei pentru "invazia în Ucraina și acapararea unor proprietăți ucrainene".

Articol de William J. Broad

Traducerea: Alexandru Danga/adanga/cciulu