Solicitat de agenție, directorul TNME Petru Hadârcă a menționat că spectatorii din Chișinău se obișnuiseră să vină la teatru de dragul actorilor îndrăgiți, printre ei: Alexandru Economu, Alexandru Decu, Jeny Irimescu, Maria Voluntaru, Tanți Brătășanu, Semo.

”Totuși, răsfățații publicului erau incontestabil Maria Cosmacevschaia și Costache Antoniu. Steaua scenică a Mariei Cosmacevscaia a fost legată de Teatrul Național românesc de la Chișinău din perioada României Mari. Odată cu impunerea în forță a puterii comuniste, destinul ei de artistă s-a stins. Costache Antoniu a devenit  însă una din personalitățile marcante ale teatrului românesc și ale școlii românești de teatru din perioada comunist-socialistă”, a subliniat directorul TNME.

Potrivit sursei citate, deși numele lui Costache Antoniu nu lipsește din nicio carte de istorie a teatrului românesc, în perioada socialistă s-a editat și o monografie despre activitatea actorului, nicăieri nu se pomenește despre faptul că timp de  nouă ani de zile, Antoniu a fost cap de afiș la Teatrul Național din Chișinău. Anume aici s-a afirmat și desăvârșit talentul viitorul actor al Teatrului Național din București și rector al Institutului de Artă Teatrală și cinematografică din România. Însuși Costache Antoniu, vorbind în spațiul public, la radio și TV, despre experiența și rolurile jucate în primii zece ani de activitate, n-a dat niciodată numele orașului în care a cunoscut primele succese. De exemplu, în 1968, într-un dialog cu Radu  Beligan, făcând conspirativ aluzie la un teatru de provincie, și-a amintit cu nostalgie de rolul lui Hlestacov din „Revizorul” de Gogol și de primele aplauze pentru Cetățeanul turmentat din „Scrisoarea pierdută” de Caragiale. Acel Teatru de provincie era Naționalul de la Chișinău.

Invitat aici de George Topârceanu, în anul 1926, a rămas la Teatrul Național din Chișinău până în 1935. Ileana Berlogea i-a conturat cu precizie profilul: „Cu zâmbet cald, cu sclipiri jucăușe, ironice în ochi, cu vocea ușor tărăgănată, cu un imperceptibil accent moldovenesc, cu chipul blând, dar și sever uneori, marele actor înseamnă pentru cei ce l-au văzut aievea, dar și pentru cei mai tineri, care au prilejul să vadă ecranizarea după ”O scrisoare pierdută” de Sică Alexandrescu, în primul rând, Cetățeanul turmentat.  În acest rol, Costache Antoniu a fost distribuit în anul 1927, tot în acel an l-a interpretat  și pe Jupân Dumitrache din „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale. Avea atâta haz, era atât de organic în mișcări și replică încât numele lui pe afiș asigura succesul de casă al spectacolului”.

Cronicarii, de regulă, aveau numai cuvinte de admirație. De exemplu, despre rolul lui  Alexandru Filimon din „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, presa a scris că a fost o realizare scenică memorabilă, Antoniu a întruchipat „în mod diabolic” fațetele comice ale personajului, făcând uz de o bogăție de efecte scenice. A fost eroul serii, spectatorii,  încântați,  l-au aplaudat cu generozitate.

”Pe scena Teatrului Național din București „Ion Luca Caragiale” Antoniu i-a jucat pe Iancu din ”Acolo, departe”, de Mircea Ștefănescu, pe Spirache Necșulescu din ”Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, pe Alexandru Andronic din ”Ultima oră”, de Mihail Sebastian, a interpretat personajele titulare din ”Giacomino” de Pirandello și ”Unchiul Vania” de A. Cehov și altele. Nouă din cei peste cincizeci de ani consacrați scenei românești, Costache Antoniu i-a dăruit spectatorilor din Chișinău. Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritul și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.

Programul Anul Centenar 2021 al Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, și cel al președintelui României, Klaus Iohannis.