Solicitat de MOLDPRES, directorul TNME, Petru Hadârcă a menționat că 1928 este anul în care Chișinăul se transformă dintr-o provincie culturală într-un adevărat laborator de creație, într-un centru al căutărilor și experimentelor artistice catalizate de spiritul revoluționar și inventiv al regizorului Aurel Ion Maican, susținut de directorul Corneliu Sachelarescu.

”Tânărul regizor reformator, Aureliu Maican, venise la Chișinău de la teatrul din Cernăuți, care avea unul din cele mai frumoase edificii teatrale din lume, proiectat de celebrii arhitecți vienezi Fellner și Helmer, autorii clădirii naționalului din Iași și ai operei din Odessa. Bineînțeles că sala teatrului din Chișinău nici nu putea fi comparată cu cea din Cernăuți. Totuși, Maican s-a apucat cu ardoare de muncă. Eforturile sale s-au îndreptat spre stilul de joc al actorilor, solicitându-le să renunțe la rostirea declamativ-emfatică și la gesturile exagerate. În plus, pe lângă repertoriul tradițional, Maican a decis să aducă în scenă texte de factură modernă - „Teatrul în castel” de Ferenc Molnár, pe care îl concepe ca o replică  la „Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello și „R.U.R” de Karel Ćapek, o piesă care aborda problema relației dintre om și roboți”, a precizat directorul TNME.

Potrivit sursei citate, actorii au fost puși în situația să renunțe la jocul naturalist-psihologic și să exploreze teatralitatea, să descopere bucuria și efectele exercițiului ludic. Nu toți au acceptat provocarea, dar un grup de actori s-a arătat receptiv și interesat de noile tehnici interpretative. Cu susținerea lui Sachelarescu, a fost modernizată scena și a fost montată o adevărată orgă de lumini. Astfel, efectele de lumini și tablourile fascinante, create cu ajutorul ei, intră în jocul spectacular al teatrului din Chișinău.

Și tot aici, în acel an, 1928, Maican l-a întâlnit pe Theodor Kiriacoff, un pictor talentat și deschis viziunilor regizorale novatoare. Scenografia lui era uluitoare prin formele și liniile neobișnuite. S-a spus că decorul constructivist la spectacolul R.U.R. amintea de teatrul lui Meyerhold și Vahtangov. Din acest moment, cuplul Maican-Kiriacoff se afirmă în arta teatrală românească, realizând apoi o serie de  adevărate capodopere  scenice, în special, la Teatrul Național din Iași. Kiriacoff va ajunge unul din cei mai buni scenografi din România, fiind angajat ulterior la Opera Română din București.

”La Chișinău, publicul descoperea o nouă stilistică teatrală. Se pare că nici cronicarii nu erau pregătiți să comenteze un spectacol, care își propunea să nu fie „o copie a realității”, ci un pretext, un JOC, „făcând trucuri în măsura în care timpul material și mijloacele teatrului au permis”. Vara, făcând bilanțul stagiunii teatrale, analizând toate spectacolele din repertoriu, cronicarul de la Rampa exclama cu admirație: „După toate dovezile, Teatrul Național din Chișinău face toate sforțările, ca să-și atingă marea lui menire, de ocrotitor al frumosului. Și această vădită epocă de înflorire a teatrului basarabean, e datorită numai dragostei și priceperii lui Sachelarescu împreună cu destoinicul regizor Aurel Maican”.  Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritul și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.

Programul Anul Centenar 2021 al Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu și cel al președintelui României, Klaus Iohannis.