Un tribunal federal din Washington a luat această decizie, în mare măsură simbolică, în scopuri "disuasive", potrivit unei copii a hotărârii consultate de AFP.
                
Jurnalistul iraniano-american, în post la Teheran, a fost arestat împreună cu soția sa la 22 iulie 2014, în timp ce Iranul a acceptat relansarea negocierilor internaționale cu privire la programul său nuclear, bănuit că ar ascunde o componentă militară.
                
Soția sa a fost eliberată după două luni de detenție. Acuzat de "spionaj" pentru Statele Unite, el a petrecut 544 de zile la închisoarea Evin din nordul Teheranului, unde a fost maltratat, lipsit de somn și amenințat cu decapitarea.
                
Împreună cu alți trei prizonieri americani, el a fost în cele din urmă schimbat pentru șapte iranieni urmăriți penal în Statele Unite. Eliberarea sa a avut loc pe 16 ianuarie 2016, în prima zi a așa-numitului "Acord de la Viena", destinat să garanteze natura pașnică a programului nuclear iranian, care a fost de atunci denunțat de Donald Trump.
                
"Iranul l-a arestat și deținut pe Jason pentru a-și spori mijloacele de presiune în negocierile în curs de desfășurare cu Statele Unite", a subliniat judecătorul Richard Leon în decizia sa.
                
"Luarea unui ostatic și torturarea lui pentru a-și asigura un avantaj în negocieri este o rușine, merită o pedeapsă" și Iranul trebuie "descurajat" să aibă un astfel de comportament, a adăugat el, stabilind la 180 milioane de dolari daunele care trebuie plătite jurnalistului, precum și mamei și fratelui său, care s-au alăturat plângerii.
                
Jason Rezaian a declarat pentru AFP în februarie că se simte ca un "pion" într-o partidă de șah la nivel mondial. "Tratat ca un iranian și tranzacționat ca un american", el a adăugat că a înțeles în timpul detenției că "valoarea" sa este indexată în funcție de rezultatele discuțiilor asupra programului nuclear al Teheranului.
                
Iranul, care nu recunoaște dubla cetățenie, arestează regulat binaționali. Republica islamică neagă că se folosește de aceasta ca mijloc de presiune în jocul diplomatic, dar recunoaște că ei pot fi schimbați.