Exoplaneta Kepler 452b, descoperită în 2015, se află în centrul "zonei de abiogeneză" în care există condiții potrivite pentru ca viața să apară și să fie întreținută de lumina stelară și procese chimice.

De asemenea, acea planetă, care un diametru de 1,5 ori mai mare decât Terra, orbitează în interiorul zonei "locuibile" din jurul unei stele, în care temperaturile nu sunt nici prea mari, nici prea mici, pentru a permite existența apei în stare lichidă.

Aproape 4.000 de planete au fost descoperite până în prezent orbitând alte stele decât Soarele. Dintre acestea, doar aproximativ 50 se află în zona "locuibilă" din jurul stelelor lor.

Dintre ele, o singură exoplanetă - Kepler 452b - se află și în interiorul zonei de abiogeneză. O planetă din zona de abiogeneză primește cantitatea potrivită și tipul potrivit de radiație ultravioletă (UV) de la steaua sa, care declanșează reacții chimice similare celor care au determinat apariția vieții pe Pământ.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie au creat acest termen după ce au realizat o serie de experimente de laborator ce au imitat apariția "cărămizilor" chimice ale vieții terestre.

Una dintre principalele teorii din astrofizică afirmă că viața a apărut pe Terra în urma unor reacții chimice în care au fost implicate acidul cianhidric și hidrogenul sulfurat, stimulate de lumina solară.

Reluând un experiment realizat în 2015, cercetătorii de la Universitatea Cambridge au creat precursorii lipidelor, ai aminoacizilor și ai nucleotidelor - componente esențiale ale celulelor vii.

Apoi, cercetătorii britanici au mers și mai departe, comparând radiația UV folosită în laborator cu radiațiile UV produse de diverse stele.

În general, cele mai multe dintre stelele asemănătoare Soarelui emit tipul potrivit de lumină pentru a declanșa formarea "cărămizilor" chimice ale vieții la suprafața planetelor.

Steaua Kepler 452, aflată în constelația Lebăda, este cu aproximativ 20% mai strălucitoare decât Soarele și cu aproximativ 2 miliarde de ani mai bătrână. Planeta Kepler 452b a fost supranumită "verișoara Terrei". Simulările computerizate sugerează că această exoplanetă are o atmosferă compactă, apă lichidă la nivelul suprafeței sale și deține vulcani activi.

Cele mai multe dintre exoplanetele cunoscute și aflate în zonele "locuibile" orbitează stele reci din clasa "piticelor roșii". Vânturi solare violente și ocazionale pot să furnizeze radiația necesară pentru a declanșa apariția vieții, dar pot și să distrugă materialul genetic, afirmă oamenii de știință. Noul studiu a fost publicat în revista Science Advances.

Potrivit unor estimări recente, în universul observabil cu mijloacele actuale ar putea să existe 700 de milioane de trilioane de planete asemănătoare Pământului.

Următoarea generație de telescoape spațiale, precum Tess și James Webb, dezvoltate de NASA, ar putea să identifice mai multe exoplanete care se află în zonele de abiogeneză, afirmă oamenii de știință.