Dimensiunile corporale mari ajută balenele să consume prada cu eficiență sporită, potrivit unei cercetări efectuate pe parcursul a peste zece ani pe aproximativ 300 de balene monitorizate. Însă gigantismul acestor cetacee este limitat de disponibilitatea prăzii și de eficiența strategiei de hrănire, conform concluziilor publicate în jurnalul științific Science.

O echipă internațională de oameni de știință, condusă de biologul Jeremy Goldbogen de la Universitatea Stanford și expertul în mamifere marine Nicholas Pyenson de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, a prelevat date despre modul de hrănire a cetaceelor, iar rezultatele dezvăluie faptul că mărimea corpului acestora este limitată de disponibilitatea prăzii.

Totodată, cercetătorii au descoperit că numai cetaceele care se hrănesc prin filtrare pot ajunge la dimensiuni corporale uriașe, cele mai mari dintre toate viețuitoarele de pe Pământ.

''Raportul dintre energia câștigată și consumul energetic relevă eficiența de hrănire a unei balene și oferă indicii despre motivele pentru care unele balene sunt mari și de ce nu pot fi mai mari'', a declarat Goldbogen.

Echipa alcătuită din peste douăzeci de oameni de știință a căutat și amplasat dispozitive temporare de localizare pe balene, marsuini și delfini de diferite dimensiuni - de la marsuini de port, de 1,5 metri lungime, până la balene albastre ce pot ajunge la 30 de metri lungime și peste 100 de tone.

Oamenii de știință au observat că relația dintre mărimea corporală și beneficiile energetice depinde de strategia de hrănire pe care cetaceele au dezvoltat-o de-a lungul evoluției.

Spre deosebire de cetaceele care se folosesc de dinți pentru a prinde prada individual, balenele albastre sau cele cu cocoașă, care se hrănesc prin filtrare, utilizează fanoanele - lamele cornoase fixate pe maxilar - pentru a ''strecura'' krillul și alte prăzi mici din apele oceanelor. Astfel, pentru balenele care se alimentează prin filtrare dimensiunile mari nu reprezintă un impediment pentru hrănire.

Cetaceele cu dinți folosesc ecolocația pentru hrănire și sunt limitate la hrănirea prin atacarea unei prăzi individuale, strategie ce implică scufundarea la adâncimi mai mari pentru a o prinde. În unele cazuri, cele mai mari balene cu dinți nu se hrănesc suficient în timpul unei scufundări pentru a compensa energia depusă. ''Literalmente, se întâmplă ca ele să nu poată mânca suficient pentru a obține un profit energetic mai mare înainte să revină la suprafață și să respire'', a explicat Pyenson.

În cazul balenelor care se hrănesc prin filtrare, cercetătorii sugerează că disponibilitatea sezonieră a abundenței de krill este cea care le limitează dimensiunile. ''Cele mai mari specii de balene trebuie să profite de câștigurile energetice obținute în urma 'peticelor' de krill în timpul celor doar câteva luni productive de vară, la latitudini mari. Cele mai eficiente strategii de hrănire prin filtrare presupun ca aceste balene să acumuleze depozite de grăsime care le pot alimenta apoi migrațiile de-a lungul bazinelor oceanice către zonele de reproducere aflate la latitudini mai mici, care le oferă mult mai puțină hrană'', a explicat Goldbogen.

Sursa:Agerpres