Studiul a analizat datele genetice de la peste 1,7 milioane de persoane, identificând 41 de variante genetice asociate predispoziției de a fi stângaci și șapte asociate tendinței de a fi ambidextru.

Concluziile au reiterat, de asemenea, rolul relativ minor pe care îl joacă genetica în acest proces, a declarat unul dintre autorii principali ai cercetării, David Evans de la Diamantina Institute din cadrul Universității Queensland.

''Rezultatele analizelor noastre au sugerat că factorii genetici ar putea reprezenta doar un procent redus din variația preferinței în ceea ce privește mâna dominantă, în timp ce factorii de mediu ar putea juca un rol mult mai important", a indicat Evans.

''Acest procentaj a fost similar în ceea ce privește capacitatea de a fi ambidextru, ceea ce înseamnă că factori precum rănirea unei mâini sau antrenamentul prin practicarea unui anumit sport sau deprinderea unui instrument muzical ar avea un rol important în capacitatea unei persoane de a utiliza la fel de bine ambele mâini'', a explicat cercetătorul.

Sarah Medland, coautoare a studiului și director în cadrul QIMR Berghofer's Psychiatric Genetics Group, a explicat că motivele pentru care se dorește înțelegerea factorilor care influențează mâna dominantă sunt mai complexe. ''Deși există o fascinație de lungă durată cu privire la motivul pentru care unii oameni sunt stângaci, iar alții dreptaci este, de asemenea, o chestiune importantă de studiat deoarece mâna dominantă poate influența structura creierului și modul în care funcții diferite sunt localizate în creier'', a explicat Medland.

Predispoziția pentru utilizarea cu precădere a uneia dintre mâini este observată încă din perioada intrauterină, potrivit cercetătorilor.

Procentul persoanelor stângace diferă de la o țară la alta, fiind situată între aproximativ 3% și 12%. În Australia, Marea Britanie și Statele Unite, procentul persoanelor stângace este de circa 10%.

Sursa:Agerpres