Potrivit sursei citate, drapelul alb-roșu-alb care era steagul Belarus înainte de a deveni republică sovietică și care este folosit acum de către opozanții lui Lukașenko acoperea trupul lui Vitold Ashurak, mort pe 21 mai, în timp ce poliția locală supraveghea îndeaproape funeraliile.

Tortura și bătaia din arest

Atunci când trupul neînsuflețit al lui Ashurak a fost trimis familiei, capul era acoperit tot de bandaje, doar gura fiind vizibilă, povestește un prieten al familie citat de The Guardian. “Am fost nevoiți să acceptăm arestarea lui, procesul și condamnarea la 5 ani de închisoare, iar acum suntem obligați să acceptăm că nu îl vom mai vedea niciodată”, a spus Volha Bykowskaja, un jurnalist și prietent al lui Ashurak. Ea a mai povestit că ziua în care a aflat vestea morții sale a fost una extrem de dureroasă, pentru că cineva căzuse pradă sistemului și fusese strivit de el.

Cu o lună înainte de moartea sa, Ashurak a dezvăluit că prizonierii politici erau obligați să poarte un ecuson galben pe haine, ca semn că erau ”extremiști”. Pedepsit la carceră, guvernul a dat publicității un video în care Ashurak pare că se prăbușește și se lovește la cap cu puțin timp înainte de a muri. De ce se prăbușește rămâne un mister, deși apropiații cred că ar fi fost bătut și torturat.

Adevărul nu are nicio șansă cu Lukașenko

“Atâta vreme cât actualul regim este la putere, nu cred că vom afla adevărul”, a mai spus Bykowskaja.

De altfel, soarta disdenților sfârșește adesea tragic în Belarus, țară asupra căreia comunitatea internațională și-a întors din nou privirile după deturnarea avionului Ryanaircu scopul de a-l aresta pe jurnalistul Roman Protasevici, dar și pe prietena acestuia, Sofia Sapega.

De anul trecut, după izbucnirea masivelor demonstrații pentru contestarea alegerilor prezidențiale fraudate din 9 august, Lukașenko a lansat o amplă operațiune de reprimare a mișcării disidente, arestând sute de prizonieri politici și punând o presiune uriașă pe jurnaliști și activiști. Este considerată cea mai amplă operațiune de reprimare din era post-sovietică.

Sinuciderea unui băiat de 18 ani

“Au încălcat legea și înainte, au bătut și au torturat oameni în închisoare, în august... Nu înțeleg de ce este lumea surprinsă de acest incident (detrunarea avionului Ryanair –n.red). Poate doar pentru că a fost în văzul întregii umi”, spune un jurnalist bielorus care a dorit să își păstreze anonimatul.

Numărul prizonierilor politici din Belarus a ajuns la 436 de oameni, potrivit centrului pentru drepturile omului Viasna, în vreme ce alte sute sunt anchetați. Unele cazuri au sfârșit în tragedii: un băiat de doar 18 ani acuzat de instigare la ”prostete masive” împotriva lui Lukașenko s-a sinucis marți, din cauza presiunilor la care era supus de anchetatori.

“Dacă nu ar fi pus permanent o presiune psihologică pe mine, nu cred că aș fi îndrăznit vreodată să recurg la ceva atât de teribil ca sinuciderea. Dar nu mai aveam putere”, a scris Dzmitry Stakhouski.

Cea mai mare criză din istoria modernă

“Este cea mai profundă criză din istoria modernă a Belaruslui, aș zice, și nu am nici cea mai vagă idee cum vom ieși din asta. Nimeni nu știe”, a comentat pentru The Guardian și Valentin Stefanovich de la centrul Viasna. Organizația i-a evacuat deja pe cei mai vulnerabili angajați ai săi, anticipând un nou val de arestări.

Aflat la Varșovia, redactorul șef al Nexta și doctorand la Universitatea College London, Tadeusz Giczan, a declarat și el: “Mă simt personal responsabil pentru ceea ce i s-a întâmplat lui (Protasevici- n. red) și altor zeci de oameni care sunt acum în pușcărie. Au sacrificat totul în numele cauzei, pentru un Belarus liber”. “Cei care sunt în Belarus riscă infinit mai mult decât noi, aici în Polonia”.

”Îmi tremurau mâinile”

Arestările masive au indus teroare în rândul populației și au făcut și mai dificilă misiunea jurnaliștilor de colectare a informațiilor. “Ne bazăm în mare parte pe ceea ce ne spun oamenii obișnuiți. Din păcate, am primit din ce în ce mai puține materiale exclusive, cu-adevărat importante, pentru că oamenii se tem”. A mai spus el.

Duminică, când a aflat vestea deturnării avionului Ryanai, avea nu mai puțin de 800 de mesaje pe telefon de la jurnaliști și activiști. ”Îmi ziceam într-un fuck, fuck, fuck. Îmi tremurau mâinile ...întreaga comunitate, societate civilă era în stare de șoc”.

”Vreau să auziți strigătul sufletului meu”

Părinții lui Roman Prostasevici au lansat joi, de la Varșovia, un apel disperat la comunitatea internațională să pună capăt ”răului” și să le salveze fiul, relatează Euronews.

”Vreau să-mi auziți strigătul, strigătul sufletului meu, pentru ca să înțelegeți cât de dificil ne este nouă acum”, a declarat plângând Natalia Protasevici, mama jurnalistului în vârstă de 26 de ani, care riscă o pedeapsă cu închisoarea aspră, într-o conferință de presă.

”Vreau să ne trimiteți cererea peste tot în lume, reprezentanților guvernelor, statelor UE, liderilor UE, liderilor americani. Strig și vă implor, ajutați-mă să-mi eliberez fiul”, le-a spus ea jurnaliștilor. Tatăl lui Roman, Dmitri Protasevci, consideră că fiul său este un ”erou”.