„Multă „lume bună” – să-i zicem, foarte convențional, „de dreapta” – a jubilat când președintele Dodon a fost suspendat lunea asta, pentru a câta oară. Ca și în cele patru cazuri anterioare, actul suspendării a proiectat pentru un anumit public imaginea unui șef de stat neputincios și umilit. Aplauze furtunoase. De cealaltă parte, președintele a arătat publicului o mină furioasă. Dincolo de asta însă, are încă un motiv să se bucure. În ochii electoratul său, suspendarea asta nedreaptă îl victimizează și adaugă încă o proptea la cauza socialiștilor pentru o republică prezidențială. Nimeni nu-și bate joc de președinte! Electoratul se consolidează”, se spune în articol.

Autorii menționează că „pentru o confruntare pur politică, CC găsește o soluție juridică de ocoliș, intervenind în favoarea guvernării, aparent. Cum ziceam, președintele are tot atâtea motive să se bucure. Așadar, din asta câștigă ambele părți, mai puțin integritatea Constituției și imaginea CC ca arbitru imparțial”.

Referitor la promovările de la Curtea Constituțională, în articol se spune că faptul că domnul Gurin a fost propus de CSM – și nu de Parlament, prin democratul Marian Lupu, cum s-a întâmplat în cazul numirii sale drept procuror general – a fost probabil o încercare de a îndepărta această percepție. De fapt, trucul nu face decât să arunce o umbră de dubiu și asupra independenței CSM. „Fără a-i diminua meritele sale profesionale, Corneliu Gurin e știut drept „omul lui Plahotniuc”. „În primul rând, o dovadă directă o găsim în anexele secrete la acordul AIE-2, unde Procuratura Generală revenea Partidului Democrat. Adică anume Vlad Plahotniuc & Co l-au ales și pus în funcție. Indiciile indirecte spun mai multe despre relația strânsă dintre Corneliu Gurin și democrați: de la faptul că fostul procuror a acceptat rolul de momeală la ședința de pomină a Parlamentului când premierul Vlad Filat avea să fie acuzat public de mare corupție, la faptul că a acceptat să primească titlul de „rege al balului”, cu o coroană de rigoare, la un eveniment ținut la hotelul Nobil”, se arată în articol.

Autorii menționează că „în cazul lui Artur Reșetnicov, partizanatul său nici nu trebuie demonstrat: din deputat democrat a fost teleportat direct la Curtea Constituțională. Fostul șef al Serviciului de Informații și Securitate într-un fotoliu CC știrbește și mai mult din ce brumă de credibilitate mai avea instituția. Când conducea SIS-ul pe timpul președinției lui Vladimir Voronin, Artur Reșetnicov a fost acuzat de condamnații din dosarul Heroina că ar fi coordonat schema. Atunci, aproape 200kg de heroina au fost depistate din întâmplare, de poliția rutieră, într-o mașină. Printre condamnații care l-au acuzat pe șeful SIS se numără și doi foști polițiști. Anul următor, când candida deja pe listele PCRM pentru Parlament, domnul Reșetnicov a fost răpit și torturat timp de o noapte. PCRM a acuzat guvernarea, iar autoritățile au sugerat că PCRM a înscenat toată treaba”.

Autorii articolului mai precizează să deciziile și componența CC sugerează că partidele au reușit să instrumentalizeze politic Curtea. Judecători precum Corneliu Gurin sunt numiți fără niciun fel de transparență sau concurs. Reputația curată și neafilierea politică sunt cerințe demult ignorate. Potrivit lor, Alexandru Tănase sau Artur Reșetnicov sunt exemple bune de politician transformat peste noapte în „magistrat imparțial”. „Acești judecători iau apoi decizii care ar fi incredibile și inacceptabile într-un stat de drept. Iar aceste decizii au consecințe enorme – ele afectează întreg echilibrul constituțional al țării, ba chiar însăși structura statului Republica Moldova. Anume CC a transformat instituția prezidențială într-o chestie încâlcită, cu responsabilități și atribuții neclare”.

Totodată, potrivit lor, „motivarea deciziei privind „incapacitatea temporară” este un comentariu fățiș politic. Criticile bine-meritate care vin atât de la opoziția de dreapta, cât și de la socialiștii președintelui, sapă și mai tare credibilitatea Curții. Hotărârile CC nu mai sunt luate în serios nici de partidul de guvernare, exemplu fiind decizia, ignorată în Parlament, privind denumirea limbii oficiale în Constituție. Astfel, una din cele mai puternice și importante instituții din stat a ajuns una din cele mai ridiculizate. În opinia autorilor, o Curte Constituțională care nu este într-adevăr independentă nu doar că nu-și are rostul, dar este un pericol și o vulnerabilitate pentru stat”.

Articolul integral poate fi citit aici. Sic! este un proiect de fact-checking, sinteză și analiză implementat de IPN cu susținerea Fundației Soros Moldova și Black Sea Trust.

Sursa: IPN