Paul Goma este unul din scriitorii de seamă ai literaturii române. S-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei, se arată într-un comunicat de presă al AȘM.

Din anul 1977 Paul Goma locuiește la Paris. A debutat în revista Luceafărul (1966) cu povestirea Când tace toba. Prima lui carte, Camera de alături, a văzut lumina tiparului în anul 1968. Pe parcursul a mai bine de cinci decenii de activitate literară scriitorul a publicat peste treizeci de titluri, între care se numără  Ostinato (1971), Ușa noastră cea de toate zilele (1972), Gherla (1976), În cerc (1977), Garda inversă (1979), Culorile curcubeului ’77 (1979), Patimile după Pitești (1981), Bonifacia (1986), Din Calidor (1987), Arta refugii (1990), Soldatul câinelui (1991), Jurnale (1997-2004), Garda inversă (1997), Altina – grădina scufundată (1998), Scrisuri (1972-1998), Infarct (2001) ș.a.

Paul Goma face parte din faimoasa generație 60, care s-a impus în conștiința publică prin opere de mare valoare artistică. Scriitorul și-a consacrat numele ca romancier.

„Un Soljenițîn român”, cum l-a numit un alt scriitor notoriu, Eugen Ionescu, Paul Goma este în toată viața sa un nonconformist, inclusiv în stil și scriitură. El a cultivat o proză reflexivă, autenticistă, apropiată ca discurs și structură narativă de proza diaristică și cea memorialistică.

În cărțile Din Calidor și Arta refugii reînvie momentele fericite și dramatice ale copilăriei sale basarabene. Romanele lui nu povestesc în chip tradițional, ci reconstituie atmosfera totalitarismului comunist din anii postbelici. Paul Goma trece în istoria literaturii române drept unul din cei mai valoroși scriitori ai spațiului carceral, ai deportărilor și exilului. Experiențele prin care a trecut el însuși au fost metabolizate în creații inedite, de certă valoare etică și artistică.