Ion Drută s-a născut la 3 septembrie 1928 în satul Horodiște raionul Dondușeni. A lucrat la ziarele “Țăranul sovietic”. “Moldova socialistă” și la revista “Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, “La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele “Frunze de dor”, “Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicînd și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

La inițiativa lui Ion Druță este înălțat, lîngă Soroca, monumentul Poetului Anonim, numit “Lumînarea Recunoștinței” (2004).

Este decorat cu Ordinul Drapelul Roșu de Muncă (1960), Ordinul Lenin (1988), Ordinul Republicii (1993).

Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești pentru romanul “Balade din cîmpie” și nuvela “Ultima lună de toamnă” (1967). În anul 1988 i se conferă titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească .

Membru de Onoare al Academiei Române (1990). Membru activ al Academiei de Științe a Moldovei (1992). Doctor Honoris Causa al Universității de Stat din Moldova (1999).

Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii (2008).