Solicitată de agenție, Moni Stănilă a menționat că în momentul de față nu lucrează la nici un proiect nou, însă dacă adaugă și romanul biografic ”Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”, editat în 2019, reiese că a publicat trei cărți în doi ani. Un record pentru ea. Autoarea zice că va avea în acest an mai multe întâlniri, fie ele și online, în cadrul Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”, de vreme ce romanul ”Țipă cât poți” a fost inclus în programul ”Chișinăul citește”, dar până atunci, stă și își vede de viață.

Scriitoarea este sigură că mai devreme sau mai târziu viața va reveni la normal, dar încă nu știm când și cu ce costuri. Am pierdut oameni în aceste 13 luni de pandemie. Și nu este vorba, spune ea, doar de oameni valoroși, care nu sunt puțini, ci de fiecare familie care a pierdut pe cineva, de fiecare om care a plecat înainte de vreme, fie că a avut cine să îl plângă, fie că nu. Ea consideră că nu putem trata cu ușurință, cu neglijență, problema pandemiei, că noi ne putem asuma orice risc, dar nu trăim singuri. Intrăm în contact cu o mulțime de oameni, devenim responsabili.

”Pentru mine, pandemia e greu de suportat din cauza restricțiilor de călătorie. Mi-e dor de părinți, mi-e dor de târgurile de carte, mi-e dor de mare, de munte. Dar, sunt un om matur, pot accepta lucrurile pe care nu le pot controla. Vor veni zilele în care, sub o formă sau alta, va trebui să se renunțe la toate aceste îngrădiri ale libertății. Dacă nu de dragul nostru, cel puțin din motive financiare. Se vor găsi soluții, dar probabil, cel puțin un an, vom mai avea de înfruntat această lume nouă și stranie, în care ne-am trezit în martie 2020. Speram când a început totul că va fi bine până la Paști, apoi ne gândeam că la toamnă, poate la iarnă. Și apoi ne-am gândit, cum posta cu negru umor Radu Preda: ”Cum a fost anul 2025? Ca ceilalți patru”. Să ne ajute Dumnezeu să ne vedem în lumea de dinainte de pandemie cât mai curând. Și să nu mai auzim de bilanțuri negre, cu număr de cazuri noi și număr de morți”, a mai spus scriitoarea.

Moni Stănilă s-a născut în Tomești, județul Timiș, România, în 1978. A studiat teologie ortodoxă la Universitatea din Timișoara și cea din Sibiu. Din 2010 trăiește la Chișinău și conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”. A publicat jurnalul de convertire ”Iconostas”(2007), volumele de poezie ”Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei” (2009), ”Sagarmatha”  (2012), ”Colonia fabricii” (2015), ”O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni” (2017) și romanul ”Al 4-lea” (2013). A mai publicat o carte pentru copii, ”Războiul solomonarilor (2018), și romanul biografic ”Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare” (2019). O parte dintre poemele sale au fost traduse în franceză, germană, engleză, suedeză, rusă, azeră, catalană, turcă, maghiară ș.a

În 2011, Moni Stănilă a fost distinsă cu Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru volumul ”Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei”, în cadrul Salonului Internațional de Carte (SIC), în 2013, cu premiul aceluiași minister pentru cartea ”Sagarmatha”, Premiul Institutului Cultural Român ”Mihai Eminescu”, pentru  volumul ”Colonia fabricii”, în cadrul SIC, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, literatură pentru copii, pentru cartea ”Războiul solomonarilor” (2019) și cu alte premii literare.