Potrivit Asociației „Promo-Lex”, cazul răpirii lui Ilie Cazac, de către miliția transnistreană, a fost făcut public de către mama acestuia la începutul lui 2010. Ilie Cazac, atunci în vârstă de 25 de ani, era angajat în cadrul Inspectoratului Fiscal din municipiul Tighina, localitate aflată sub controlul administrației ilegale de la Tiraspol. Pe 19 martie 2010, el a fost “reținut” la Varnița, fiind acuzat de „înaltă trădare și spionaj în favoarea Republicii Moldova”.

La 9 februarie 2011, în urma unui „proces” închis, lipsit de drepturile elementare precum cel la avocat sau la întrevederi cu rudele, Ilie Cazac a fost condamnat la 14 ani închisoare.

Timp de mai bine de un an și jumătate părinții tânărului, avocați din cadrul Asociației Promo-LEX, dar și o serie de organizații internaționale au depus eforturi pentru eliberarea acestuia. În cele din urmă Ilie Cazac a fost eliberat la 31 octombrie 2011, fiind “grațiat” de către liderul regiunii separatiste.

Înalta Curte de la Strasbourg a constatat violarea, de către Federația Rusă, a art. 3 care prevede interzicerea torturii, art. 5 alin. 1 care se referă la dreptul la libertate și siguranță și art. 6 alin. 1 privind dreptul la un proces echitabil.

Astfel, potrivit hotărârii emise de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Guvernul Federației Ruse urmează să achite 42 000 euro cu titlu de prejudicii morale pentru reclamanți și 4000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli pentru reprezentare.