Cea de-a V-a sesiune a Comisiei comune româno-ruse a avut loc în zilele de 7 și 8 noiembrie, la Moscova.

„Ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu salută reluarea activității Comisiei comune româno-ruse. (...) În pofida scurgerii unui interval de 3 ani de la ultima sesiune a Comisiei comune, care a avut loc la Sinaia, în perioada 25-26 martie 2016, desfășurarea acestei sesiuni demonstrează continuitatea activității Comisiei comune și a dialogului dintre membrii și experții celor două părți pe un subiect deosebit de important aflat pe agenda bilaterală româno-rusă”, se arată într-un comunicat MAE remis Mediafax.

În cadrul lucrărilor au fost prezentate de către ambele părți referate pe două teme relevante: „Aspecte noi privind Tezaurul României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial rezultate din cercetări recente în arhivele române și ruse, precum și din apariții istoriografice de dată recentă” și ”Valorificarea gestului restituirilor din anii 1935 și 1956 a unor piese din Tezaurul României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial”.

Prin Declarația comună a miniștrilor afacerilor externe român și rus, semnată la 4 iulie 2003, la Moscova, a fost stabilită crearea unei comisii comune care să studieze problemele izvorâte din istoria relației bilaterale româno-ruse, inclusiv problema Tezaurului României. Comisia este formată din istorici, arhiviști, experți în domeniul financiar și bancar, muzeografi, specialiști în domeniul artei. Rolul Comisiei comune este de a cerceta și examina, cu prioritate, faptele și documentele legate de problematica Tezaurului României.

În 1916 Consiliului General al Băncii decide strămutarea tezaurului în Rusia, la Kremlin

În Primul Război Mondial (1914-1918), România semnează, la 4/17 august 1916, Convenția politică și militară cu Antanta. Rusia și Franța îi cer imperios să intre în război împotriva Austro-Ungariei, "acum ori niciodată". Câteva săptămâni mai târziu, la 1 septembrie, forțele germano-bulgaro-otomane au trecut Dunărea, înscriindu-și în palmares victoria de la Turtucaia. La 24 noiembrie (6 decembrie pe stil nou), aceleași trupe, conduse de Mackensen, au intrat în București. Guvernul și armata României s-au retras în Moldova.

Regimul militar de ocupație a impus și transferarea sediului central al Băncii Naționale, cu tot cu tezaur, de la București la Iași.

La 2 decembrie, ședința Consiliului General al Băncii decide strămutarea tezaurului în Rusia, la Kremlin, unde era depozitat în condiții de securitate și tezaurul imperiului. Transportul tezaurului român în altă țară aliată, la Londra bunăoară, ar fi comportat riscul unui atac din partea submarinelor germane.

La 11 decembrie 1916, ministrul român de finanțe îl împuternicește pe guvernatorul Băncii, G.G. Danielopol, să expedieze tezaurul la Moscova, operațiune aprobată ziua următoare printr-o lege votată de Consiliul de miniștri al României. Generalul rus Mossoloff a semnat cu ministrul român Danielopol protocolul prin care guvernul rus garanta integritatea tezaurului în timpul transportului și al depozitării la Moscova. Între 12 și 14 (respectiv, pe stil nou, 25 -27 ) decembrie 1916, tezaurul este încărcat în 17 vagoane, în gara Iași, sub directa supraveghere a gen. Mossoloff.

Înainte cu câteva zile de luptele de la Mărășești, Banca Națională a României decide transportarea tuturor valorilor la Moscova, printr-un al doilea transport. La 27 iulie, seara, un tren de 24 de vagoane, din care trei conțineau valori ale BN, pornește spre Moscova.

Depozitele Băncii erau închise în 188 de casete, în valoare declarată 1.594.721,09 lei, din care aurul valora efectiv 574.523,57 lei, arhiva - 500 mii lei, iar restul - titluri, efecte, depozite ale persoanelor și băncilor particulare- în valoare de 1. 593.762.197,52 lei.

Valori inestimabile, depuse în camere de depozitare care au fost pecetluite cu sigilii românești și rusești

A doua tranșă a celui de al doilea transport, expediată la 27 iulie 1917 și recepționată la Moscova la 3 august 1917, conținea 1.661 de casete în valoare declarată de 7,5 miliarde lei (casetele conțineau numerar, bijuterii, tablouri și alte depozite făcute la Casa de Depuneri de către particulari, instituții publice și private). în plus, au mai fost recepționate la destinație 3.549 de casete conținând valori în sumă totală de 9.416.417.177,93 lei aur. În fapt, valoarea unor casete era inestimabilă, ele conținând: arhivele statului, picturi de Nicolae Grigorescu, tablouri rare din pinacoteca statului, gajuri ale Muntelui de Pietate, odoare mănăstirești din Moldova și Muntenia, documente originale din colecțiile Academiei Române, 300 sute de pergamente cu peceți domnești, 25 de volume manuscrise române și slavone, cărți rare, unice chiar, ca „Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 în Catehismul calvinesc”.

La Moscova au ajuns, totodată, colecții de medalii și monede vechi, piese rare ale Muzeului de Antichități, precum Cloșca cu puii de aur (tezaurul de Pietroasa) care atestă trecerea goților prin România, panaghiarele lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamț, evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești, odoarele lui Atanaric, chivotele și epitrahilul de la Bistrița, darurile lui Vasile Lupu și ale soției sale de la Biserica Trei Ierarhi din Iași și evanghelia scrisă de Isidor din Bădăuți. Doar starețul Mănăstirii Secul din județul Neamț, Ilarion Bălăiță, a refuzat să cedeze odoarele, pe care a reușit să le salveze.

Valorile conținute de cel de al doilea transport, cuprinzând tezaurul Casei de Depuneri a României, au fost depozitate în localul Casei de Împrumuturi și Depozit a Rusiei din Moscova, strada Nastasisnky nr. 3, iar camerele de depozitare au fost pecetluite cu sigilii românești și rusești, cheile fiind luate de directorul român al Casei de Depuneri, C. Ionescu, care avea dreptul să inspecteze oricând valorile păzite de o gardă de cazaci. Prin documentele semnate de reprezentanții oficiali ai Rusiei, în august 1917, Guvernul rus garantase transportul, depozitarea și repatrierea valorilor românești.

Sursa:Digi24