Potrivit sursei citate, la începutul lunii februarie, Ioana Dichiseanu, fiica lui, a publicat un mesaj pe Facebook în care anunța că actorul se confrunta cu probleme de sănătate cauzate de o investigație „făcută greșit” la o clinică privată.

Ea a publicat numeroase mesaje legat de starea lui de sănătate și revenirea acasă. La finalul lunii aprilie, nota: „Eu îl văd pe tata ca fiind un om luminos, cu poftă și dorință de viață. Și reușește să îi facă și pe cei din jurul lui să fie la fel. Sunt încrezătoare în forțele lui, dar și în cele ale medicilor de la Spitalul Floreasca. Ne rugăm neîncetat ca Dumnezeu să îl aducă sănătos acasă!”.

Născut pe 20 octombrie 1933, la Adjud, Ion Dichiseanu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Facultatea de Teatru, în 1959. Cariera lui se întinde pe parcursul a șase decenii.

Actorul este cunoscut pentru numeroase roluri interpretate pe scena Teatrului Nottara, apariții în teatru TV și radiofonic, dar și pentru cele peste 50 de filme în care a jucat.

A debutat pe marile ecrane în 1961, în lungmetrajul „Darclée”, regizat de Mihai Iacob, film inclus în competiția oficială a Festivalului de la Cannes din acel an.

În 1979, Ion Dichiseanu a fost distins cu premiul Asociației Cineaștilor din România pentru rolul din lungmetrajul „Clipa”, în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar în 2002 a fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Dichiseanu este cunoscut publicului din România pentru roluri din filme precum „Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1979), „Bătălie pentru Roma” (regia Robert Siodmak, 1968), „Trandafirul galben” (regia Doru Năstase, 1981), dar mai ales pentru personajul Pierre Vaillant din serialul de un succes incontestabil „Toate pânzele sus", regizat de Mircea Mureșan în 1976.

Filmografia lui cuprinde titluri precum „Titanc Vals” (regia Paul Călinescu, 1965), „Revanșa” (regia Sergiu Nicolaescu, 1978), „Pentru patrie” (regia Sergiu Nicolaescu, 1978) și „Pistruiatul” (regia Francisc Munteanu, 1986). La sfârșitul anilor ’80, Dichiseanu a colaborat și cu Ion Popescu-Gopo pentru lungmetrajul „Maria și Mirabela în Tranzistoria”.

Cel mai recent, Ion Dichiseanu a filmat cu regizorul Radu Jude, având o scurtă apariție în „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, film premiat cu Ursul de Aur la Berlinala 2021.