Proclamarea independenței Republicii Moldova, în 1991, a avut loc în contextul unor ample mișcări naționale și democratice, în practic toate fostele republici ale URSS. Pe 27 august 1991, în urma puciului eșuat de la Moscova din 19-21 august 1991, Republica Moldova și-a declarat independența „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, după cum se menționează în Declarația de Independență.

Declarația de Independență a fost adoptată cu votul a 278 de deputați din primul Parlament al Republicii Moldova, sub presiunea a sute de mii de persoane, care au venit la Chișinău, chiar și din cele mai îndepărtate localități.

Acest eveniment a fost precedat de adoptarea Declarației de suveranitate, pe 23 iunie 1990, și de neparticiparea, în ciuda presiunilor, la referendumul asupra menținerii URSS, pe data de 17 martie 1991.

Republica Moldova și-a proclamat independența, cu o oarecare întârziere, la câteva zile după decizii similare ale altor republici din fosta URSS, inclusiv Ucraina la 24 august.

Unii istorici afirmă, însă, că data de 27 august nu a fost aleasă întâmplător, ci și pentru a coincide cu data de 27 august din 1989, atunci când a avut loc Marea Adunare Națională (revenirea la grafia latină) la care s-a afirmat între altele, obiectivul desprinderii de URSS.