„Am revenit la ceea ce credeam că trebuie să se întâmple în acest teritoriu în 1991. Ne-au luat trei decenii să ne clarificăm cu privire la prioritățile majorității populației. Pentru că una din problemele care au existat după 1991, este că am avut interpretări diferite în societate față de parcursul Republicii Moldova. În timp ce unii au privit Declarația de independeță ca pe o apropiere de România, alții s-au  gândit, mai târziu, peste un deceniu, la Uniunea Europeană, dar am avut și avem în continuare, o parte din populație cu nostalgii față de ce s-a petrecut în acest teritoriu până în 1991. Au trebuit să treacă atâția anii pentru ca să înțelegem că nu putem întoarce trecutul, că trebuie să privim în viitor și, din fericire, i-am văzut la aceste alegeri parlamentare recente pe oameni de diferite naționalități și poate cu diferite viziuni ideologice, marșând împreună pentru un viitor european al R. Moldova. Pentru PAS, partidul de guvernământ, au votat și foarte mulți ruși din R. Moldova. Poate că e o chestiune care încă trebuie studiată, această schimbrare care s-a produs în modul de percepție a ideii de europenitate  în aceste grupuri de populație, dar este cert că o majoritate apropiată de cea constituțională în Parlament a fost posibilă doar datorită îndepărării unor probleme dintre diferite grupuri de populație așa încât ele să funcționeze împreună la nivel de proiecție a unui viitor pentru R. Moldova. E un lucru bun și despre așa ceva se poate vorbi în termeni optimiști la acest jubileu”.

În opinia expertului Vlad Țurcanu, este important felul în care vom valorifica aceste oportunități de acum încolo: „Prin comparație putem să înțelegem ce înseamnă să fim independenți, dacă ne uităm la Belarus, unde tineri, bătrâni, femei sunt aruncați după gratii pentru simplul lucru că gândesc altfel. Toți acei care nu pun preț pe libertatea pe care am avut-o totuși în acești 30 de ani, să se uite la modul în care au involuat lucruile în acest spațiu estic - Balarus, Federația Rusă și în alte republici ex sovietice care au un regim nu doar autoritar, ci și dictatorial, așa cum se întâmplă de exemplu în Turkmenistan, nici în Azerbaidjan lucrurile nu sunt mai simple. Așa că trebuie să ne bucurăm că suntem diferiți în această privință. Momentele din 1989 și 1991 au reprezentnant oportunități pentru mine și pentru semenii mei. Din 1991 am avut un teren propice pentru dezvoltare și acesta este cel mai important lucru. Și de acum încolo este important cum vom fi ajutați de prietenii noștri, dar și mai importnat este terenul pe care ni-l construim astăzi ca pe o platformă de pe care să ne fie mai ușor să ne afirmăm.