Alte ținte ale atacurilor cibernetice ruse au inclus Germania, Estonia, România, Ucraina și Georgia. După cum a declarat recent în Senatul SUA directorul serviciilor americane de informații, James Clapper, amenințarea rusă este 'mai gravă decât se estima inițial', notează fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI), George Cristian Maior, într-un articol intitulat 'Războiul tăcut al Rusiei împotriva Occidentului', publicat miercuri pe blogul beyondbrics al cotidianul britanic Financial Times.

Capacitatea hackerilor ruși de a accesa cu succes rețelele informatice ale Departamentului de Stat și Casei Albe ar trebuie să constituie un semnal de alarmă, scrie autorul, fost director al Serviciului Român de Informații (SRI). Statele Unite și aliații lor din NATO trebuie să răspundă acestor acțiuni prin dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de contracarare a acestei amenințări.

În Europa și în zona euroatlantică, ofensiva informațională a Rusiei este condusă cu un grad tot mai ridicat de determinare și de sofisticare. Este un război inteligent și modern care merge cu mult dincolo de necesitățile tradiționale de a cunoaște intențiile statelor inamice, care, în opinia președintelui rus, Vladimir Putin, includ orice țară ce se opune ambițiilor sale expansioniste, potrivit autorului.

Aceasta se bazează pe o tradiție a serviciilor ruse de informații care datează din perioada Imperiului Țarist și include tehnici de luptă politică pe lângă culegerea regulată de informații. Poliția secretă bolșevică, CEKA, le numea 'măsuri active' și le-a folosit pentru promovarea idealurilor revoluționare în întreaga lume. Ele includeau totul de la asasinatul politic la utilizarea propagandei sub acoperire, continuă George Maior.

Obiectivele tactice ale războiului cibernetic rus depind de circumstanțe. La fel ca în cazul atacurilor de anul trecut asupra SUA, atacurile cibernetice lansate în 2013 împotriva României și a altor ținte NATO au urmărit accesarea informațiilor clasificate. SRI a reușit să detecteze și să blocheze aceste atacuri. În 2007, un atac cibernetic contra site-urilor guvernamentale din Estonia a căutat să pedepsească această țară pentru mutarea unor statui ale ostașilor sovietici. În alte cazuri, scopul a fost propagandistic. Anul acesta, un atac asupra site-urilor guvernamentale din Germania a fost revendicat de grupul autointitulat CyberBerkut care a acuzat sprijinul acordat de Berlin Kievului, comentează diplomatul român.

Aceste operațiuni sunt doar o parte a unui spectru mult mai larg de măsuri active luate împotriva țărilor occidentale, care includ finanțarea unor partide politice, crearea de bloguri și site-uri proruse, manipularea în rețelele de socializare și folosirea agenților de influență. Toate servesc obiectivul comun de a scoate din joc presupușii inamici ai Rusiei prin propagarea disensiunilor și dezinformare, adaugă fostul director al SRI.

În pofida numeroaselor atacuri informatice contra SUA și Europei, țintele primare ale Rusiei rămân statele situate cel mai aproape de granițele sale. Din acest punct de vedere, atrage atenția George Maior, strategia lui Putin este evidentă: subminarea și destabilizarea guvernelor alese democratic în țările vecine, pentru a câștiga acolo influență politică, economică și strategică. Obținând susținere internă în aceste țări pentru politicile Rusiei, prin intermediul elitelor politice, culturale, dar și al mass-media, Putin speră să reconstruiască o sfera de influență europeană și să exercite control asupra deciziilor de importanță strategică pentru Rusia. Aceste tactici, ca și războiul informațional propriu-zis, nu sunt noi, însă utilizarea lor a atins acum un nivel de intensitate nemaivăzut de la momentul culminant al Războiului Rece.

Acest proces a început în anii 2000, în contextul relansării graduale și modernizării complexului militar și de spionaj rus după Războiul Rece. Creierul noului complex a fost însuși Putin, fost ofițer KGB în perioada sovietică și fost director al FSB. El mai mult decât oricine altcineva este responsabil pentru reabilitarea moștenirii CEKA și încorporarea metodelor acesteia în funcționarea de zi cu zi a statului rus și relațiilor sale externe, reamintește autorul. Chiar și predecesorii săi din epoca sovietică au făcut mai mult ca să se asigure că diferitele ramuri ale serviciilor de securitate rămân subordonate puterii civile. Cu toate acestea, în Rusia lui Putin principalele pârghii ale puterii au fost mult timp controlate de foști și actuali agenți de informații. Modul în care structurile diplomatice și militare ale Rusiei au fost regândite pentru a încorpora agenți de spionaj la vârf constituie coloana vertebrală a unei noi și moderne amenințări a Occidentului, adaugă fostul director al SRI.

SUA și unele țări europene (în principal Marea Britanie, dar și Polonia și România) au avertizat asupra consecințelor operațiunilor agresive de informații ale Rusiei. Răspunsul la aceste avertizări a fost în general slab și incongruent cu uriașa forță operațională desfășurată de agențiile ruse de spionaj extern (SVR), intern (FSB) și militar (GRU), notează diplomatul român. Această mulțumire de sine a permis Rusiei să câștige startul în jocul de informații, penetrând societatea occidentală într-o măsură în care liderii acesteia au fost reticenți în a recunoaște și acționa cu scopul de a dezvolta o politică unită în privința Rusiei. Până la criza din Ucraina, acest fapt a fost mai evident în sectorul energetic, unde controlul asupra infrastructurii vitale i-a permis Rusiei să își mențină poziția de furnizor dominant pe o piață europeană dependentă.

Această situație nu mai poate continua. A venit timpul ca Europa și NATO să adopte acțiuni mai ferme, scrie George Maior. Se impune o reacție robustă și coerentă față de războiul tăcut al Rusiei, prin contracararea și neutralizarea activităților sale de spionaj în statele membre. Aceasta necesită mai multă voință politică, dar și resurse suplimentare și instrumente mai eficiente - inclusiv modalități legale adecvate pentru a proteja securitatea și libertățile din Europa. Serviciul Român de Informații joacă deja un rol activ în contracararea acestei amenințări, oferind ajutor unor aliați regionali precum Ucraina în sensul modernizării capacităților cibernetice de apărare și pentru monitorizarea infiltrărilor serviciilor ruse de spionaj în sectoare esențiale de activitate.

Mai multe însă trebuie făcut colectiv în cadrul UE și NATO. Cooperarea în interiorul celor două organizații trebuie intensificată pentru a răspunde la amploarea provocărilor existente. Până când acest lucru nu se va schimba, Occidentul nu va fi capabil să se opună eficient ambițiilor Rusiei. Occidentul are nevoie urgent de o nouă strategie de contrainformații care să conștientizeze natura amenințării și să aibă abilitatea de a readuce Rusia la respectarea dreptului internațional si a normelor diplomatice specifice secolului 21, încheie George Cristian Maior.