Dacă rămășițele acestei protoplanete, denumită Theia, s-au păstrat după impact, ar putea fi explicația pentru cele două conglomerate de roci fierbinți, de dimensiuni continentale, aflate în prezent în mantaua terestră - una dintre ele sub Africa și cealaltă sub Pacific. Dacă s-ar afla la suprafața Terrei, aceste formațiuni ar fi de 100 de ori mai înalte decât Muntele Everest, conform Live Science.

Impactul cu Theia a dus la formarea Lunii și a transformat suprafața Terrei într-un ocean de magmă, iar unii oameni de știință sunt de părere că aceste conglomerate de roci s-au format pe măsură ce acest ocean de magmă s-a răcit și s-a cristalizat, conform materialului publicat de Science. Alți cercetători sunt de părere că aceste conglomerate ar fi rămas neafectate de coliziunea cu Theia, păstrându-se timp de miliarde de ani în apropierea centrului Pământului.

În urmă cu o săptămână, în cadrul Conferinței de Științe Selenare și Planetare (Lunar and Planetary Science Conference), un student doctoral, pe nume Qian Yuan, de la Arizona State University (ASU) Tempe, a prezentat o ipoteză alternativă.

El a propus ca, după impactul ce a dus la formarea Lunii, materiale dense din mantaua protoplanetei Theia s-au scufundat la mari adâncimi sub suprafața terestră, acumulându-se sub forma acestor conglomerate de roci poziționate sub Africa și Pacific. Conform modelului teoretic prezentat de Yuan, rocile ce sunt cu 1,5% până la 3,5% mai dense decât materia din mantaua terestră nu s-au amestecat cu rocile din jur. În schimb, aceste roci provenite de la Theia s-au scufundat spre marginea inferioară a mantalei terestre, în apropierea nucleului terestru.

"Această idee nebunească este cel puțin plauzibilă", a declarat Yuan pentru revista Science.

Un studiu din 2019, publicat în jurnalul Geochemistry, susține această ipoteză, conform căreia mantaua protoplanetei Theia era mai densă decât cea a Terrei - cu aproximativ 2% - 3,5% mai densă, raportează Science.

Autorii studiului și-au tras concluziile cu privire la dimensiunea și compoziția chimică a protoplanetei Theia pornind de la analiza rocilor selenare aduse pe Terra de misiunile Apollo, roci care conțin mult mai mult hidrogen ușor prin raport cu hidrogenul greu decât rocile terestre (hidrogenul ușor și cel greu diferă prin numărul de neutroni din nucleul atomic).

În condițiile în care rocile selenare conțin o abundență de hidrogen ușor, înseamnă că Theia era o protoplanetă de dimensiuni mari, apropiate de cele ale Pământului în momentul coliziunii dintre cele două corpuri. În plus, Theia era o protoplanetă foarte aridă, pentru că apa formată în spațiul interstelar ar conține un izotop greu al hidrogenului, denumită deuteriu, care nu s-ar fi aflat în componența protoplanetei Theia, conform concluziilor noului studiu. De asemenea, în interiorul protoplanetei s-ar fi aflat o manta densă, bogată în fier, conform Science.

Conform teoriei lui Yuan, în timp ce rocile mai ușoare, mai puțin dense au fost proiectate pe orbita terestră unde au format Luna, bucăți din mantaua bogată în fier a protoplanetei s-au scufundat în mantaua terestră unde au rămas până în ziua de azi, sub forma conglomeratelor de roci de sub Africa și Pacific. "Cred că ideea este complet viabilă până altcineva îmi demonstrează că nu e", a comentat pentru Science Edward Garnero, seismolog la ASU Tempe, care nu a participat la acest studiu.

Sursa:Agerpres