Fizicianul Dragomir Hurmuzescu a fost inițiatorul mișcării radiofonice din România și președintele ”Asociației prietenilor radio-telefoniei”, un grup de entuziaști prin efortul cărora a fost posibilă apariția Radioului Național. Printre aceștia se număra și poetul Tudor Arghezi, care, încă din 1927, scria articole despre nașterea emisiunilor radiofonice: Radiojurnal, Radioșcoala, Teatru radiofonic și pleda pentru crearea unui post național, “o radiofonie cu adevărat românească, o radiofonie care să exprime în lumea undelor de pe continent un punct de vedere românesc, aspirațiile și năzuințele adevărate ale românilor”. El spunea despre radio că este „profesorul care vorbește, cititorul care citește, preotul care propovăduiește, omul politic care are ceva de spus, vioara, flautul, fluierul care cântă”. Personalități ca: Dimitrie Gusti, C. Kirițescu, C. Brăiloiu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Al. Brătescu Voinești, Ionel Perlea, Mihai Ralea, Vasile Voiculescu, Horia Furtună, Th. Rogalski … și-au adus contribuția în primii ani ai radiofoniei.

Prima emisiune radio a debutat la 1 noimbrie 1928 prin cuvântul profesorului Dragomir Hurmuzescu, care, a devenit președinte al Consiliului de Administrație al nou înființatei Societăți de Difuziune Radiotelefonică iar Margareta Marinescu a fost prima crainică, cea care își amintea cum, în fața unui microfon de calibru mare, suspendat deasupra unei mese, a anunțat: “Atențiune! Aici Radio București pe 365 de metri lungime de undă”. Primii 17 angajați ai Societății au fost: Gh. V. Cârnu Munteanu (director general), Sorin Betolian (secretar general), Mircea Georgescu (șeful postului emițător), Anton Bierlurici (șeful studiourilor), Mihail Jora (serviciul muzical), Adrian Marin (serviciul litarar), Ion Ținescu (contabil și casier),Vasile Ionescu (șeful serviciului contencios), Margareta Marinescu (crainică și secretară a programelor), Constanța Trandafirescu (secretară dactilografă), Haralambie Ghenea (mecanic al postului emițător), Gh. Vasilescu (mecanic studiouri), la care se adaugă doi oameni de serviciu și trei ajutori mecanici.

Numit director muzical, compozitorul Mihail Jora înființează Orchestra Radiodifuziunii Române în 1928. Orchestra avea transmisiuni pe viu în fiecare zi. Se făceau repetiții de două ore, cu muzică simfonică sau concerte de valsuri, iar emisiunea dura o oră. În numarul 1 al revistei Radio-fonia, aparută o dată cu deschiderea postului, se anunța că „în întocmirea programelor Societatea de Radiodifuziune e mândră de a fi putut asocia colaborarea distinsului compozitor muzical D. Mihail Jora căruia i s-a încredințat greaua misiune de a întocmi și armoniza programul din punct de vedere muzical”. Uneori, profesorul, ca să acopere un gol în programul muzical, se ducea în studio și cânta la pian. Alteori, aducea orchestre de muzică ușoară la modă, muzică de acordeon, monta în studio nunți tradiționale sau transmitea din localurile de noapte ale Bucureștiului. Cella Delavrancea îi scria lui Mihail Jora în 1932 „…dacă compari concertele de la Radio București cu multe din străinătate, sunt mândră de postul nostru și mândră de tine. Am primit de altminteri mai multe scrisori din Egipt, Italia și Grecia, în care prietenii mei îmi spun cu ce plăcere și cu ce regularitate urmăresc audițiile muzicale de la noi”. Mihail Jora i-a propus compozitorului Theodor Rogalski colaborarea în vederea înființării unei orchestre simfonice pentru Radiodifuziune, căreia, Rogalski i se va dedica cu trup și suflet ca pianist, redactor, conferențiar la microfon – pe teme muzicale, component al unor formații camerale, coordonator al programelor, dirijor. 70% din emisiuni erau susținute de orchestră și cu participarea publicului care venea în noul studio din Strada Berthelot nr. 60, inaugurat la 11 februarie 1932, purtând semnătura arhitectului G.M. Cantacuzino și a inginerului constructor Liviu Ciulei.

La sfârșitul anului 1941, sub conducerea dirijorului și compozitorului Ion Croitoru, se înființează Corul Radio, prima formație corală a radioului public. Corul de Copii Radio, înființat în 1945, are o evoluție spectaculoasă încă de la apariția sa în peisajul muzical românesc. Fondatorul său, dirijorul Ion Vanica, urmat de Elena Vicică au contribuit la destinul artistic al ansamblului, făcând din acesta o adevărată școală de educație prin muzică a tinerelor generații. Aici și-au deschis calea carierei artistice Ileana Cotrubaș, Silvia Voinea, Maria Hurduc, Cornelia Angelescu, Voicu Enăchescu, George Crăsnaru, Dan Dumitrescu, Roxana Briban, Roxana Constantinescu etc.

La 12 ianuarie 1929, emisiunea „Ora copiilor” a intrat în grila de programe și timp de 16 ani a putut fi ascultată la radio. Micii ascultatori se așezau cuminți, în fiecare zi de joi, în fața aparatului de radio, și așteptau semnalul sonor care prevestea cuvintele gazdei-povestitor, Titela Haque, cunoscută drept „Tanti Radio” : „Bine v-am găsit dragii mei nepoței… iaca am venit și eu pe unda nevăzută… m-auziți bine?… așa, acum stați cuminți și ascultați povestea ce am să vă spun. Dar… creion și hârtie ați pregătit? Da? Atunci bine căci la finalul povestei, așa cum vă place vouă, am să vă dau și o ghicitoare… ei, dar acum să încep povestea…”. Și povestea aleasă era pe gustul celor mici. Se povestește că însuși Tudor Arghezi i-a trimis o scrisoare realizatoarei, mulțumindu-i pentru binele făcut lui, dar mai ales copiilor săi, care, în sfârșit, aveau ce asculta la radio. După „Ora copiilor” a urmat, la scurt timp, „Ora veselă” sinonimă cu umorul de calitate și buna-dispoziție, “o emisiune de amuzament, care îmbină normele esteticului și moralului” după cum spunea regizorul artistic Ion Vova. La începutul anului 1929 conducătorii programului literar artistic – profesorul Gheorghe Mugur, poetul Vasile Voiculescu și scriitorul Horia Furtună – au simțit nevoia ca în programul Radioului să se audă și vorbe de duh care aveau menirea să descrețească frunțile ascultătorilor. Așa că, la 17 ianuarie 1929, crainica anunța: „Aici, Radio Romania. Radio București. Ascultați astăzi, în premieră, emisiunea „Ora Veselă.”

”Emisiunea, deși se intitula „Ora Veselă”, nu dura mai mult de 10 – 15 minute și era scrisă și interpretată de cunoscutul actor Ion Manu. Prima cronică a fost monologul  în versuri “Limbă și moravuri”. Ion Manu era plin de spirit, scria scurt, concis, incisiv și mai ales adevărat, așa cum este viața, călăuză fiindu-i îndemnul: „Mai bine să uiți frumos, decât să-ți amintești urât. În artă orice faci, dacă faci bine e o cinste !”. Pe parcursul timpului emisiunea suferă mai multe transformări schimbându-și genericul în mai multe variante – Comici vestiți la microfon, Radio-Magazin, La microfon satira și umorul, Unda veselă. De-a lungul anilor prin fața microfonului s-au perindat cei mai mari actori de comedie ai scenei românești și au debutat cântăreți de muzică ușoară ca Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu sau Anda Călugăreanu. La începutul anului 1929, revista Radiofonia își informa cititorii: “Luni, 18 februarie, se joacă în studioul Societății Române de Radiodifuziune, din strada General Berthelot, delicioasa comedie, într-un act, intitulată ‘Ce știa satul‘, de V. Al. Jan, cu concursul eminenților artiști ai Teatrului Național: Doamna Maria Filotti și domnul Romald Bulfinski”. Era debutul emisiunilor de teatru radiofonic care au devenit repede unele dintre preferatele publicului.

             În anul 1930 profesorul Dimitrie Gusti, care era președintele Consiliului de Administrație al Societății, anunța inaugurarea emisiunii „Universitatea Radio”, care a adunat în timp marile personalități culturale ale României interbelice. El își încheia cuvântul inaugural convins că „radiofonia românească va împlini o misiune socială și națională, concentrând în jurul postului toate energiile națiunii, din tot cuprinsul României, ca profesori și ascultători, unificând spiritele prin interese comune, unind adică, într-o mare comunitate spirituală, toate elementele cu preocupări superioare ale Țării”. Conferințele erau programate zilnic între orele 19-20 și contribuiau la răspândirea culturii în cele mai îndepărtate colțuri . Radioul era curiozitatea întregii țări și oamenii veneau să vadă minunea, lăsau căruțele la marginea Bucureștiului și întrebau de strada General Berthelot 60.

Prin Legea de organizare și funcționare din 1936 Societatea de Difuziune Radiotelefonică devine Societatea Română de Radiodifuziune.

Anii 30 au adus primele reportaje și interviuri radiofonice, Radio București prezenta zilnic un “Jurnal Vorbit” având sprijinul Agenției de știri Rador. El consta în știri de presă și buletinul meteorologic. Gh. D. Mugur, care era inspector general cultural al Societății, a prezentat un Referat cu privire la programul de știri prin care propunea după modelul belgian, înființatea Radio-Jurnalului în care “știrea trebuie să fie literară, ceva viu și colorat… iar actualitatea trebuie socotită ca primă lege a radiofoniei”. Jurnalul trebuia să cuprindă trei părți principale: știri, reportaje și interviuri și trebuiau difuzate la prânz și seara. Referatul lui Gh.D. Mugur va constitui modelul alcătuirii emisiunilor informative ale radiodifuziunii. În revista Radiofonia din 26 noiembrie 1933 apare un anunț inedit “În cadrul jurnalului vorbit vom avea în curând prilejul să auzim un gen nou de a actualiza problemele zilei: este vorba de introducerea interview-urilor în fața microfonului, așa numitele radio-interview-uri…. Ideal ar fi ca acest interview să fie luat spontan, fără nici o prealabilă pregătire”.

             La 1 septembrie 1929 a fost dat în funcțiune postul de emisie de la Băneasa, executat de firma Marconi, ceea ce a făcut ca numărul orelor de emisie să crescă spectaculos, de peste șapte ori, față de anul 1928. Dar noul emițător nu putea fi recepționat pe tot teritoriul țării datorită lanțului muntos al Carpaților, fapt care a necesitat construirea unui alt post național, la Bod (Brașov, 1934) numit Radio România.

La data de 8 octombrie 1939 se inaugura la Chișinău emisia postului Radio Basarabia, primul post regional al Radio România. Radio Basarabia a funcționat doar 300 de zile. Postul a fost preluat de puterea sovietică, în iunie 1940, iar în 1941, odată cu retragerea Armatei Roșii din Basarabia, clădirea, emițătorul și antena au fost aruncate în aer. Angajații Radio Basarabia, rămași la Chișinău au fost executați de autoritățile de ocupație sovietice fiind considerați trădători. Din 1 decembrie 2011, Radio România a redeschis la Chișinău postul Radio Chișinău, acesta fiind moștenitorul și continuatorul de drept al Radio Basarabia.

În condiții de război, deși evacuarea Societății de Radiodifuziune s-a produs începând cu data de 22 aprilie 1944, în clădiri închiriate pe Valea Prahovei, la Curtea de Argeș, Snagov și Câmpulung Muscel, difuzarea programelor a fost asigurată fără întrerupere, chiar și în momentele grele din august 1944. Pe 23 august 1944 se difuzează mesajul regelui către țară și proclamația guvernului, iar o zi mai târziu, sediul Societății Române de Radiodifuziune este distrus de un bombardament german. Emisia a continuat din studiourile de ajutor din zona Bod – Brașov.

În perioada 1945 – 1955, are loc construirea sediului actual al Radiodifuziunii. În 1954 încep să apară treptat, studiourile locale.

După 1990, Radio România și-a continuat dezvoltarea și a rămas în preferințele ascultătorilor români, în ciuda unei piețe radio foarte complicate. Totodată, Societatea Română de Radiodifuziune este din anul 1993 membru al Uniunii Europene de Radio și Televiziune EBU și mai târziu membru al Uniunii Internaționale de Radio și Televiziune – URTI.

În 2015 Radio România a găzduit, la București, conferința Media 2020 organizată împreună cu cea mai mare uniune a radiodifuzorilor din Asia, Uniunea Asiatică a Audiovizualului ABU, a cărui membru este. Președintele director general al RADIO ROMÂNIA, Ovidiu Miculescu declara „Asia va fi un teren extrem de important în care România trebuie să fie prezentă, iar RADIO ROMÂNIA a intrat acolo cu capul sus. Suntem un partener extrem de serios, un partener performant, un membru activ și chiar dacă suntem doar de doi ani în ABU, suntem un membru extrem de respectat”. Obiectivitatea și promovarea valorilor reale, profesionalismul și în principal misiunea cultural educativă au făcut Radio România să fie cel mai apreciat post la nivel național. Centrul Cultural Media Radio România, prin activitatea sa și prin organizarea turneelor internaționale, a transformat Orchestrele și Corurile Radio România în adevărați ambasadori culturali ai țării noastre.