Radio România în 2015. Fapte și cifre (CONFERINȚĂ DE PRESĂ)

  • 03 Decembrie 2015 16:36
Radio România în 2015. Fapte și cifre (CONFERINȚĂ DE PRESĂ)

Președintele Director General al Societății Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu.

PDG Ovidiu Miculescu: În primul rând vreau să vă mulțumesc frumos că ați venit. Suntem colegi, până la urmă, în ceea ce înseamnă această piață complicată de media din România. Radio România încheie, se apropie de a încheia anul 2015 și, dacă în 2014 credeam că acela a fost cel mai bun din istoria ultimilor 25 de ani ai Radioului, se pare că 2015 ne contrazice. 2015 se arată a fi un an foarte bun, un an în care audiențele generate de posturile noaste sunt mari, conducem piața de media în termeni de audiență pe market share atât în urban, național, cât și în București. Operăm cu succes cele 15 posturi pe care le avem, 14 în România și pe cel de la Chișinău, din Republica Moldova. Dezvoltăm proiectele culturale într-un mod, credem noi, extrem de ofertant pentru publicul care ne plătește, oferindu-le momente și programe, proiecte speciale – și aici vorbesc în afară de ceea ce transmite în on-air. Aș aminti Târgul Gaudeamus, care tocmai s-a încheiat și care a fost un succes. Au fost peste 125 de mii de vizitatori, s-a vândut carte de peste trei milioane de euro, au fost foarte mulți tineri, multe evenimente. Gaudeamusul a încheiat – și încheie în fiecare an – un turneu al târgului prin centrele universitare din București. La capitolul proiecte culturale aș aminti Festivalul Internațional al Orchestrelor, care, alături de Târgul Gaudeamus, reprezintă două evenimente unice în peisajul media european și nu numai. Iar o serie de alte proiecte, cum ar fi „Vioara lui Enescu la sate”, „Pianul călător”, „Duelul viorilor”, „Cinci minute de muzică clasică în școli”, Festivalul Internațional de Teatru Radiofonic  sunt succese confirmate de către publicul din România. Din punct de vedere financiar, Societatea Română de Radiodifuziune este într-un moment fast. Așa cum ați văzut, probabil, din raportul pe 2014 a existat un plus de peste șapte milioane de lei. Anul 2015 se arată a fi mai bun din acest punct de vedere. Societatea Română de Radiodifuziune nu are datorii, nu are credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanțăm singuri investițiile. Din 2012 nu mai primim bani de la buget pentru investiții. Or, domnul director economic Pușcaș care este aici… Din punct de vedere al prezenței internaționale a Radio România suntem pe un traseu ascendent, în sensul că dobândim pe zi sau lună ce trece sau an ce trece o poziție tot mai puternică în organismele internaționale din care facem parte – generăm proiecte și acțiuni internaționale de succes, atât în Europa, cât și în Asia. Cu alte cuvinte, cred că Radio România performează, iar acest lucru s-ar putea la un moment dat să deranjeze sau să genereze invidie. În ultima perioadă, au apărut o serie de atacuri, punctuale e drept, ale unor foști sau actuali salariați. Suntem deschiși oricăror abordări. În comunicare nimic nu este interzis. Ne interesează opiniile tuturor, încercăm și să oferim feedback, pentru că dincolo de toate lucrurile acestea permanent avem ceva de învățat – și cred că este un lucru bun că lucrurile astea se întâmplă. În schimb, nu pot fi de acord cu faptul că anumite neîmpliniri personale, pierderea unor privilegii, știu eu, neconfirmări profesionale, sunt, se transformă în atacuri la persoane – și aici nu vorbesc doar de mine, ci și de membri ai conducerii executive, oameni cu responsabilități în această societate mare și complicată. Treptat, vehiculându-se generalități, jumătăți de adevăruri sau neadevăruri se produce un transfer de la o luptă, aparent sau real personală, spre instituție. Și ce se atacă? Se atacă unul dintre elementele cele mai importante pe care Radio România își construiește existența și anume credibilitatea. Radio România este un serviciu public extrem de credibil, încă de când s-a înființat, în 1928. Or, atacul la credibilitate este un lucru extrem de rău. Resping toate aceste acuze. Accept că eu pot să fiu acuzat personal de anumite lucruri sau întrebat, este absolut normal să se întâmple așa, dar nu pot fi de acord cu acest transfer de atac la imaginea și la credibilitatea instituției. Se mai încearcă acreditarea unei idei foarte periculoase, după părerea mea. Radio România este, dacă vreți, un serviciu public strategic pentru România. Într-o perioadă în care Europa traversează momente complicate și regiunea în care trăim traversează situații complicate se încearcă acreditarea că într-o posibilă situație de criză Radio România nu ar putea să-și îndeplinească misiunea pe care o are față de cetățenii acestei țări, lucru absolut fals. Suntem pregătiți pentru orice situație, pentru că această organizație funcționează, pe de-o parte, în respectul legii, a regulamentelor interne care ne guvernează, în respectarea misiunii publice, dar, în același timp, cu sentimentul responsabilității majore pe care o înțelegem și ne-o asumăm în fiecare moment. Or, faptul că reușim să performăm și reușim să convingem ascultătorii prin programele noastre să ne aleagă frecvențele înseamnă, de fapt, confirmarea majoră pe care Radio România o primește zi de zi – și aici vorbim de aproape cinci milioane de ascultători care sunt zilnic, zi de zi, pe frecvențele noastre. Or, aceste atacuri sunt lansate de persoane care au, mă rog, sau nu au o reprezentativitate în organizație. Sunt persoane care, repet, au pierdut privilegii sau și-au pierdut chiar locul de muncă în urma unor cercetări disciplinare confirmate de către justiție. Nu putem și nu pot accepta ca instituția să fie atacată pe motive personale, pe neadevăruri, pe impresii, pe « am auzit că », « cred că », « se pare că ». Acest lucru este greu de acceptat. Și voi apăra și vom apăra această instituție care nici nu a început, nici nu se va termina cu noi. Colegii mei prezenți aici : domnul Marius Furdui, directorul de programme… Știți că, după dilema ce salariu are Andreea Esca, a apărut dilema diplomei lui Marius Furdui. Ca și salariul Andreei Esca, diploma de studii a domnului Furdui există. Toți – începând cu mine sau cu oameni care ocupă funcții de decizie într-un serviciu public – trecem printr-un filtru extrem de serios. Fără lucrul acesta nu se poate, dar cine dorește să afle și să vadă acest lucru, domnul Furdui poate să vă facă o ofertă de nerefuzat și, din momentul acela, lucrurile se rezolvă. Este și domnul director economic Pușcaș. Este doamna Mariana Milan, șefa Serviciului juridic. Este domnul Radu Croitoru, directorul de la Radio România Cultural. Doamna Nicoleta Balaci, președintele Sindicatului Reprezentativ și partenerul nostru de dialog social. Radio România, în momentul acesta și de o bună perioadă de timp, să știți că este unul dintre cele mai stabile servicii publice din Europa. Știți că piața media este complicată și este grea și în România este aglomerată. Performăm și poate unora li se pare nefiresc că un serviciu public de stat poate performa, poate fi eficient, și nu este a priori destinat falimentului, lipsei de eficiență, dezastrului și așa mai departe. Performăm și o facem bine. Suntem mândri de lucrul acesta. Sigur, este o echipă mare, este o echipă în care apar probleme de multe ori, dar rezolvăm toate aceste lucruri așa cum știm mai bine și într-o deplină transparență. Există în materialele pe care colegii mei vi le-au dat, veți găsi o serie de dovezi, dacă vreți, ale lucrurilor bune pe care le facem. Și aș menționa, ca să închid acest subiect, prezența în organismele internaționale europene sau asiatice. Aceasta este una extrem de serioasă și ducem steagul României extrem de responsabil în locuri în care se știe mai puțin despre lucrurile bune care se întâmplă aici. Lucrurile – de la sistemul oranizațional, la calitatea programelor, la proiectele pe care le dezvoltăm – se află într-o modernizare continuă. Pe mulți lucrul acesta poate să-i deranjeze. Credem că facem bine ceea ce facem, pentru că Radio România are un proiect, are o strategie, are un plan, are o viziune, deci știm încotro mergem pentru că așa este normal să se întâmple atunci când încercăm – și mulți dintre noi reușim – să abordăm profesionist această activitate. Or, repet, este extrem de nedrept, extrem de neadevărat, extrem de greu de acceptat ca instituția – și nu persoanele – să fie atacată, lovindu-se în partea de filon al existenței acestei instituții, care, din 1928, este parte din istoria României. Or, credibilitatea este unul dintre argumentele noastre forte, pentru că încercăm să fim echidistanți, sa fim echilibrați, să nu intrăm în jocuri politice, să nu favorizăm lucruri. Avem grijă de minorități, avem grijă de cultură – de teatru, de film, de carte, de muzică. Suntem printre puținele posturi din Europa care are două canale destinate 24 de ore din 24 culturii – Radio România Cultural și Radio România Muzical. Programele noastre sunt difuzate pe întreg teritoriul țării, lucrăm la completarea, la upgradarea acoperirii, avem în lucru un proiect mare de online, pentru că știm că viitorul acesta este. Suntem deciși să continuăm procesul de modernizare a organizației. Facem lucruri, cred eu, importante.

Există încă un element important: după cum știți, acest serviciu public este obligat să aibă un contract colectiv de muncă la nivel de societate. Partenerul de dialog social, respectiv sindicatul reprezentativ, reprezentat aici prin doamna Balaci… – am înțeles că s-a încheiat contractul sau este aproape de a fi încheiat?

Nicoleta Balaci: La capătul a trei săptămâni și jumătate de negocieri dure. Colegii mei au avut o misiune grea, colegii din comisia de negociere.

Ovidiu Miculescu: Avem un contract colectiv bun?

Nicoleta Balaci: Avem un contract colectiv de muncă bun, pe care mi-l doresc să-l aibă toți colegii din presă, pentru că presa are nevoie de anumite repere de stabilitate. Avem un contract colectiv de muncă modern, orientat spre construcție și spre viitor, așa cum merge întreaga instituție. Avem un contract colectiv de muncă pe care l-am negociat și obținut după consultări repetate cu angajații instituției, astfel încât echipa care a mers la negocieri să aibă un mandat foarte clar dat de angajați.

Florin Brușten: Dacă îmi permiteți, domnule președinte, aș vrea să…

Ovidiu Miculescu: Vă rog. Domnul Brușten răspunde de studiourile teritoriale, opt la număr, care generează zilnic o audiență de peste 1,7 milioane. Suntem extrem de focusați și de atenți la comunitățile locale, pentru că e important. Acolo sunt probleme care, de multe ori, nu seamănă cu ceea ce se întâmplă în București și le acordăm o atenție majoră.

Florin Brușten: Aș vrea să fac, în primul și în primul rând, o precizare legată de contractul colectiv de muncă și de încheierea lui, pentru că s-au vehiculat diverse. Foarte multă lume se erijează în reprezentanți ai salariaților ș.a.m.d. La ora actuală, CCM s-a negociat, în conformitate cu prevederile legale, cu sindicatul reprezentativ al angajaților din această instituție, deci cei care reunesc toate condițiile ca să îndeplinească această catalogare – o dată. Și aș mai vrea să mai spun că aici în sală se află și colegi de la posturile naționale și de la posturile regionale.

Pentru că noi avem foarte multe discuții în cadrul echipelor noastre și ne place să spunem direct un lucru: nu există oameni care să se erijeze în reprezentanți ai studiourilor regionale, ai managementului de la studiourile regionale sau ai angajaților fără ca acest lucru să nu fie probat cu prezența colegilor lângă ei – cum este, spre exemplu, cazul unui director de studio regional acum și cu ceilalți care așteaptă oricând întrebări de la dumneavoastră.

Ovidiu Miculescu: Mă scuzați, domnule Brușten, aceasta tot în spiritul transparenței, dacă vreți, această întâlnire a noastră este transmisă streaming live, deschis. Deci nu sunt lucruri care nu pot fi spuse sau întrebări la care credem că nu există răspuns.

Florin Brușten: Îmi cer scuze, voiam să mai adaug doar două lucruri legate de partea editorială și anume faptul că, la ora actuală, așa cum spunea și domnul președinte, audiența Radioului este una, spun eu, de invidiat. Dar această audiență nu este așa pentru că noi spunem că așa este, ci ea este confirmată de studiul național de audiență. Este unicul studiu care se face la nivel național recunoscut de CNA, de către toți partenerii din piața audiovizuală, precum și de agențiile publicitare. Acest studiu se face de trei ori pe an și el consfințește care sunt rezultatele din piață. Deci, tot ceea ce vă prezentăm aici sunt rezultate cunoscute la nivelul pieței. Și aș mai vrea să adaug un singur lucru, dincolo de toate posturile naționale, regionale, locale, internaționale, 3Net, primul post on-line din România înființat de regretatul Moțu Pittiș în urmă cu ceva vreme. Deci, dincolo de acestea, avem o premieră pentru spațiul public european, pot să spun eu, cu un post regional dedicat integral emisiunilor pentru minorități, la Târgu Mureș. Mai pregătim încă unul la Cluj, iar la toate studiourile regionale avem emisiuni în limbile a 15 minorități naționale, dincolo de emisiunile în care vorbim în limba română despre aceste minorități. Îmi cer scuze, domnule președinte!

Ovidiu Miculescu: După cum știți, operăm Radio România Internațional, care emite în zece limbi, plus română, destinat comunităților din afară, din afara granițelor. Sunt o serie de proiecte pe care noi le desfășurăm, dincolo de parteneriatele pe care le avem cu universități, cu teatre, cu filarmonici, cu muzee. Ducem cartea românească în afara granițelor, corespondenții noștri externi sunt prezenți în comunitățile de români mari din Europa. Deci suntem conectați și încercăm să livrăm un produs jurnalistic și un program cât mai bun în spiritul industriei în care ne aflăm. Or, de la muzică, la informație, la tot ce înseamnă carte tipărită de Editura Casa Radio, la ora de educație muzicală, ora de educație teatrală… toate aceste lucruri sunt destinate acestui public, care răspunde pozitiv la aceste proiecte, pentru că, în definitiv, funcționăm din banii cetățenilor României. Lor ne raportăm și le raportăm ceea ce facem. Credem că este absolut obligatoriu să o facem transparent, să o facem onest, responsabil și eficient, pentru că banul public trebuie gestionat într-un mod corect, legal, probat și inteligent, cred, în același timp. Sigur, sunt multe lucruri de spus, dar această instituție chiar funcționează și să știți că de multe ori curge sânge ca lucrurile să se întâmple. Ele nu se văd, dar mecanismele din spate… Lucrați cu toții în media și știți ce se întâmplă în spate ca produsul să fie unul bun și acceptat și primit bine de către public. Este muncă multă. Dacă sunt, vă rog, întrebări de orice fel, orice subiecte, orice teme suntem aici ca să vă răspundem și să probăm ceea ce spunem. Vă rog.

Carmen Andronache: Bună ziua. Sunt Carmen Androneache de la Paginademedia. Întrebarea mea este: la un moment dat, a existat un proiect de unificare a Radioului cu Televiziunea publică. Ce s-a mai întâmplat cu el?

Ovidiu Miculescu: Este o chestiune, vedeți și dumneavoastră, sensibilă care e greu de tranșat. Eu am o opinie bazată pe o experiență și pe ceea ce văd în jur. Peste 95% din serviciile publice de radio și televiziune din Europa – și chiar de pe alte continente -funcționează împreună. Aceasta este o realitate. Sigur, cei din televiziune sunt colegii noștri. România are nevoie de un serviciu public de televiziune. Aceasta este o chestiune fără nici un dubiu, nu există nici un dubiu aici. Eu cred că problema Televiziunii se va rezolva. Cred, în schimb, că această consultare, dacă va exista, despre viitorul Televiziunii trebuie să fie una extrem de serioasă. Până la urmă cred că este și o decizie politică sau a celor care conduc România în momentul acesta. Dar ceea ce pot să vă spun cu certitudine este că trasul de timp în abordarea frontală a acestei probleme care există nu face decât rău Televiziunii și, implicit, serviciului public media din România. Nu știu exact care este intenția celor care au în atribuții rezolvarea acestei chestiuni. După cum știți, după cum am văzut cu toții, ea la un moment dat a fost pasată între guvern- parlament. Dar nu am semnele, eu, personal, ale unei mișcări decise și ferme spre o rezolvare onestă, transparentă, europeană și eficientă. Pentru că în felul acesta eu cred că dacă nu se întâmplă ceva sunt mari șanse ca televiziunea să piară câte puțin în fiecare zi, ceea ce este, din punctul meu de vedere, inacceptabil. Sunt oameni buni acolo, sunt profesioniști, sunt oameni care probabil trebuie folosiți pentru că știu ce trebuie să facă, dar nu… Au existat speculații vizavi de persoane, de nume, dar s-a discutat mai puțin despre proiecte. Nu se reduce la oameni și la persoane. În momentul în care eu m-am așezat pe acest scaun am știut și voi ști și am știut peste tot pe unde am lucrat că nimic nu este veșnic. În schimb, aceste companii, aceste instituții trebuie să existe, pentru că societatea are nevoie de ele – dincolo de legislația europeană, care vorbește despre necesitatea și obligația de a avea un serviciu public. Cred că este în mâna politicienilor această problemă în momentul acesta și nu văd o concentrare sau nu întrezăresc vreo, știu eu, soluție realistă și eficientă, lucrativă și relativ rapidă pe subiectul respectiv.

Am spus, uitându-mă în jur, văd ce se întâmplă în alte locuri, văd că în ultimii ani astfel de fuziuni au existat, am întrebat, rațiunile au fost atât economice, atât de program, cât și de misiune publică. Pe de altă parte, mai există o teamă, care poate fi reală. Adică, există această dualitate, aceste două situații. Radioul merge bine, radioul merge foarte bine, televiziunea, în momentul acesta, merge rău. Întrebarea este: unindu-se, nu cumva se strică și ceea ce este bun? Sigur, trebuie să o recunoaștem deschis, televiziunea este regina. Dar, în momentul acesta, dincolo de ceea ce cred eu, sunt dedicat sută la sută acestei instituții și o voi apăra pe ea și numai pe ea, atâta timp cât voi sta aici. Dar, repet, fără un proiect, fără o discuție aplicată poate este bine să rămânem așa. Trebuie aduse argumente și lucrurile trebuie discutate deschis pe realități, nu pe impresii. În general, cred că trebuie consultați oameni care se pricep, pentru că, știți foarte bine, media este o industrie nu este un hobby. Or, chestiunea cu televiziunea este serioasă. Dar v-am spus care este experiența celorlalți. Mi-e greu, sunt atașat de radio. M-ar durea personal să intrăm într-o, știu eu, într-o formulă în care radioul să aibă de pierdut. Așa ceva eu nu aș accepta. Dar, repet, decizia nu este la mine. Pe de altă parte, pot să vă spun clar : situația din televiziune, așa dramatică cum e, poate fi rezoltată și, credeți-mă că știu ce spun. Ea poate fi rezolvată chiar și în momentul acesta. Dar instrumentele sunt cele de management, de administrare coerentă și eficientă a unui bussines public făcut cu oameni care se pricep și după principiile industriei. Nu există imposibil, dar cineva trebuie să apese de undeva și să o atace frontal, pentru că se poate. Am un disconfort vorbind despre chestiunea aceasta, pentru că îmi pare rău de ceea ce se întâmplă acolo, dar credeți-mă că știu soluția.

Cătălina Toma, de la România TV: Ați vorbit despre toate proiectele de anul acesta. Care sunt țintele și proiectele pentru anul viitor, pentru ca 2016 să fie mai bun decât 2015 ?

Ovidiu Miculescu: Asta este greu să fie mai bun, dar noi asta încercăm să facem, pentru că din 2012 există un trend crescător pe toate palierele – și lucrul acesta este dovedit de toate rezultatele. SRR are un plan, are o strategie pe urmării trei ani. Există niște obiective strategice, dintre care aș aminti câteva. Avem încă o problemă vizavi de prezența noastră în online. Deci, această zonă o vom dezvolta foarte puternic. Toate lucrurile – și mai ales când se fac la scară mare – au nevoie de finanțare. Noi trebuie să ne asigurăm acești bani pentru investiții. Deci, dezvoltarea on-line ne-o dorim, este în planul nostru, ne pregătim și o vom demara anul viitor. De asemenea, este vorba despre modernizarea în continuare a ceea ce se cheamă ‘arhiva de aur’ a Radio România – pentru că deținem un patrimoniu absolut spectaculos, pe care trebuie să-l întoarcem publicului, dar care trebuie organizat în continuare și făcut mult mai accesibil. El trebuie totodată protejat și e o datorie – așa cum cei dinainte ne-au lăsat lucruri – să lăsăm și noi în continuare. Există direcția în care să completăm acoperirea, în special a posturilor regionale sau chiar naționale, pentru că sunt zone – și aici vorbesc despre clisura Dunării, despre partea de sud a Moldovei… Știți, și cu tristețe o spun, că niciun post al Radio România nu se aude la Alba Iulia. E trist, dar e adevărat. Totodată, vrem să abordăm transmisia digitală. Am fi primii care am face lucrul acesta în industria de radio. Există niște proiecte pilot, niște tentative, dar serios abordată nu a făcut-o încă nimeni. Vorbim despre modernizarea organizatorică, pentru că noi am lansat și avem un sistem de evaluare profesională al salariaților și a managementului – lucru care, recunosc, pe unii i-a deranjat. Dar trăim în 2015, în 2016, nu se poate, trebuie, suntem obligați să generăm performanță. Ne raportăm la ascultători și la banul public. Or, evaluarea, performanța, eficiența sunt elemente fără de care nu se poate. Mentalitățile ’85 sau mai vechi încă există în anumite zone, ele izbucnesc din când în când, dar noi vom merge pe acest drum, majoritatea salariaților și a partenerilor noștri au înțeles acest demers, sunt de acord cu el, pentru că este un element de construcție. E important să avem și casa bine organizată ca să putem produce și genera lucruri de valoare. În mare, acestea sunt. Avem o problemă legată de sediu. Este un sediu construit în 1950, cu foarte multe holuri, cu foarte mult spațiu ineficient. Căutăm spațiile deschise, nu cu multe uși, după care de multe ori nu știi ce se întâmplă, nu că s-ar întâmpla neapărat ceva rău, dar e important și mediul în care se lucrează. E o clădire care a trecut prin niște cutremure, e o clădire destul de șubredă, or, din nou, chestiunea asta înseamnă bani. Deci, avem o strategie și un plan. Știm unde ne ducem și ce trebuie să facem, care sunt prioritățile. De asemenea, există un nivel de priorități strategice pe nivelul de management, executiv, adică sunt lucruri foarte bine puse la punct. Este extrem de important – și lucrul acesta l-am observat în serviciile publice și nu numai, de radio sau televiziune, ci și în multe, știu eu, să le zicem instituții de stat. Multă vreme acest tip de organizații s-au ferit de două lucruri: de obiective și de măsurare. Nu putem fără lucrurile acestea. Trebuie să generăm performanță și o generăm. Este vorba despre atragerea în organizație de oameni tineri. Avem nevoie să generăm mult mai multă creativitate, să stimulăm competiția, să aducem oameni de valoare, pentru că instituția singură nu înseamnă nimic, înseamnă oamenii care o compun. Sunt mulți, sunt peste 2.000 de oameni răspândiți pe teritoriul țării și trebuie ținut, acest vehicul pe drumul drept și cu un obiectiv foarte clar. Deci, acestea sunt direcțiile strategice. Sigur, vom finaliza, probabil, bugetul pentru 2016. Așteptăm și noi să vedem partea din bugetul național pentru că anumite lucruri, cum ar fi transmisia, releele, sunt plătite din bani de la buget, ca și Internaționalul și o parte din orchestre. Evaluăm, forecastăm, reforecastăm permanent pentru că trebuie să ne asigurăm resursele. Ele nu sunt puține, dar știți vorba aceea ; cheltuiești cât ai sau cât ai la dispoziție. Aici responsabilitatea este foarte mare. Suntem guvernați, pe lângă Legea 41, de toată legislația adiacentă sau convergentă. Sunt multe regulamente și proceduri interne, suntem controlați permanent. Or, din punctul acesta de vedere, această birocrație, dacă vreți, este mult mai complicată decat în spațiul privat. Eu vin după o experiență de 20 de ani în mediul privat. Este un șoc cultural această trecere, să știți, nu este simplu, deloc nu este simplu, dar se poate. Și acesta este un obiectiv pe care eu și, mă rog, echipa de management l-am avut de la început, să demonstrăm că un serviciu public poate performa și poate lupta profesional și în termeni de audiență, și de eficiență, și de performanță în piață alături de competitorii și, până la urmă, partenerii noștri, indiferent că ei vin din zona privată, pe care îi dorim cât mai buni pentru că și noi vom fi, vom ține pasul la această competiție. Și, vedeți, fără competiție performanța nu se generează. Cred foarte tare în aceste principii. Cred foarte tare. Or, cam încolo ne ducem.

Florin Brușten: Dacă-mi permiteți, vorbim de competiție cu posturile comerciale, este o competiție onestă în parteneriat. Aici se află și directorul executiv al Asociației Române de Comunicații Audiovizuale ARCA, asociație care reunește principalii actori din piața media românească. Radioul public este membru ARCA de ani de zile, tocmai pentru că în cadrul acestei organizații am găsit o punte permanentă de dialog cu prietenii noștri din zona comercială în contextul în care în trecut priveam această competiție într-un mod izolat. În acest moment iată că…..

Ovidiu Miculescu: Nu. Suntem parteneri până la urmă. Împreună însemnăm media din România. Să știți că ușa Radioului a fost și este permanent deschisă. Avem colaborări punctuale cu mulți dintre dumnevoastră. Nu refuzăm proiecte sau demersuri importante la care venim pentru că noi credem în lucrurile importante și valoroase. Singurul lucru care ne desparte este competiția pe care nu putem… și nu vrem să trăim fără ea, adică vrem să fim competitivi, vrem să stăm în acest joc și să luptăm profesional în spiritul, sigur, al misiunii noastre publice în această piață și, pe cât posibil, să învingem.

Și folosesc prilejul acesta pentru a vă mulțumi pentru că și în 2014, și în 2015 au fost multe evenimente importante pe care noi le-am generat și mulți dintre dvs, dintre mediile pe care le reprezentați – de la televiziuni la ziare, reviste… „Cațavencii”, de exemplu -, au fost alături de noi și au înțeles corect demersul nostru. Și aici o să vă mai spun ceva: „Gaudeamus” este… Suntem singurul serviciu public – și știu ce spun – din lume, nu doar din Europa, care putem organiza așa ceva. A fost generat, este organizat, finanțat, susținut de către serviciul public de radiodifuziune. A intrat în primele zece târguri din Europa – e o chestiune serioasă, care crește de la an la an. Foarte multă vreme, „Gaudeamus” nu a fost asociat cu Radio România. Și atunci, am spus: avem o problemă. Totuși, este unul dintre cel mai importante proiecte ale noastre! Pentru că, se știe, în jurnalele de știri se vorbea bine despre „Gaudeamus”, dar lipsea Radio România. Am ales să nu solicităm lucrul acesta în mod special. Și vreau să vă spun că – sigur, în timp – reacția mediilor private a fost una matură, extrem de profesionistă, și a început să apară fără a fi stimulată această mică precizare, pentru noi foarte importantă: „Gaudeamus” înseamnă Radio România. Și acesta este un lucru pentru care nu pot decât să vă mulțumesc.

Sunt chestiuni care depășesc de multe ori Radioul. A fost anul trecut un turneu al Orchestrei Naționale Radio în Malaezia, la Kuala Lumpur, la al 17-lea Summit mondial „Media pentru copii”. A fost pentru prima dată în Asia. Orchestra Națională Radio a susținut două concerte la Turnurile Petronas, la Kuala Lumpur. Unul dintre concerte a fost înregistrat și difuzat de Televiziunea malaeziană într-o sâmbătă, de la ora 9:00 seara, în plin prime-time. O oră și jumătate pe ecran a stat „Radio România”. Concertul a fost preluat de zeci de televiziuni și de platforme video din multe țări, generând o audiență care e cu nouă zerouri. Acolo nu mai era vorba despre Radio; acolo era vorba despre România. Or, avem decența de a nu trage beneficii la nesfârșit din lucrurile astea. Or, proiectele astea importante mediile private le-au înțeles corect. Nu le facem să urcăm noi pe piedestal. Sunt lucruri bune, sunt lucruri valoroase, iar faptul că dvs ați reacționat este, repet, un lucru pentru care tot respectul nostru e pus pe masă. Vă rog!

Mădălina Cerban, Mediafax: Puteți să fiți puțin mai explicit în privința proiectelor? Spre exemplu, mă refer la dezvoltarea online; câteva indicii despre ce aveți în intenție să faceți. Și, de asemenea, știu că ați primit anul acesta de la Consiliul Național al Audiovizualului câteva frecvențe noi și mă interesează ce o să faceți în mod explicit cu ele. Domnul Brușten pomenea despre lansarea unui post pentru minorități la Cluj. Puteți să ne spuneți mai multe detalii? Vă mulțumesc.

Ovidiu Miculescu: Sigur că da. Mulțumesc pentru întrebare.

Chestiunea cu online : în acest moment, în lume, în zona serviciului public, a serviciilor publice, și nu numai, există doar două subiecte, respectiv digital și online. Atât! Acestea sunt direcțiile majore pe care se merge. Există și o explicație: după cum știți, aceste companii globale, gen Facebook, Twitter, YooTube, Google, Netflix și altele, atacă industria de media, nu numai cea publică, ci și cea privată. Și unde o atacă? La content, încep să genereze și să livreze conținut. Atacul este foarte puternic, este susținut de sume uriașe și de tehnologii – pentru că tehnologia a luat-o destul de bine, în multe situații, înaintea conținutului. Or, cartea pe care noi jucăm, putem juca, în special, este conținutul. Din această perspectivă și nu numai, eu cred că în viitorul apropiat radioul va deveni o componentă pe o platformă comună. Ascultarea la radioul pus pe frigider în bucătărie încet, încet va dispărea. Ideea de accesare a mediei pe ceea ce se cheamă second screen – și aici vorbim de tabletă, laptop, mobil ș.a.m.d. – este într-un progres fără precedent și de neoprit. Or, ascultătorii și consumatori de media, având o ofertă absolut fabuloasă nu vor mai sta să-l caute pe unul sau pe altul. În momentul în care caută, dacă ești acolo, bine, dacă mergi în calea lui și generezi un conținut interesant va consuma, dacă nu, nu – și aici, indiferent de faptul că este serviciu public sau privat. Or, din păcate, în acest tip de instituții tehnologia și adaptarea la acest progres tehnologic a fost mai greoaie. Dar lucrurile sunt înspre îmbunătățire și suntem conștienți că fără o prezență extrem de serioadă a noastră – sigur că avem site-uri, avem aplicații, suntem prezenți pe zona de online, dar încă nu așa cum ar trebui. Or, asta spuneam, suntem conștienți că fără o dezvoltare puternică pe zona de online, de social media nu vom supraviețui. Conținutul va trebui adaptat, bineînțeles. Până la urmă rămâne tot radio, dar va trebui completată imaginea cu metadate, cu informație scrisă, pentru că altfel doar audio deja este foarte puțin. Mai mult decât atât, nu știu dacă știți că în prezent aproape jumătate din autoturismele care se produc în Europa nu mai au radio clasic sau radio. Ele sunt livrate cu un device pe care vin: internet, muzică, voce, GPS. Inclusiv sloganul EBU, Uniunea Europeană de Radio și Televiziune, European Broadcasting Union, este „the future is hybrid”. Deci radioul clasic este într-un pericol mare. Or, nu putem să asistăm doar ca spectatori la posibila prăbușire a unei industrii, a unei componente. Să știți că radioul se ascultă, dar dacă nu vom fi acolo unde ascultătorii sau potențialii ascultători sunt, nu cred că ei ne vor căuta în mod special. Plus că o problemă importantă este cea care ține de întinerirea audienței, în sensul de coborâre a pragului, a vârstei medii a ascultătorilor noștri.

Asta este o problemă mare la care lucrăm. Și credeți-mă că nu este simplu. Nu-i simplu deloc. Deci, vom construi o platformă de on-line pe care noi ne-o dorim puternică, complexă, ușor de accesat, prietenoasă și extrem de utilă consumatorului de media pe orice cale ar veni el, dar în special în zona de on-line sau media ș.a.m.d. La a doua întrebare. În ultimii 20 de ani sau 15 ani, Societatea Română de Radiodifuziune a pierdut, din păcate, foarte multe frecvențe. După știința mea sunt undeva spre 60 de frecvențe, nu știu dacă sunt 57. Există o obligație a noastră de a acoperi teritoriul și populația. O facem și într-un procent mare. Dar sunt anumite zone în care ori nu suntem prezenți sau suntem prezenți cu un semnal mai slab. Aceste frecvențe pe care le-am obținut vin tocmai să completeze această arie de acoperire pentru /posturile noastre/ – România Actualități, Culturalul, care iarăși este un canal național, sunt regionalele, e Antena Satelor, este Radio România Muzical, un post extrem de interesant. Dar, întreb, de ce plătitorul de taxă de la Baia Mare sau de la Suceava sau de la, știu eu, Galați care plătește pentru serviciul public de Radiodifuziune, deci pentru SRR, nu primește oferta completă a SRR, din care face parte Culturalul, Muzicalul, Satele, Antena Satelor, Regionalele ? Acesta este demersul. Sunt chestiuni care trebuie upgradate și zone care trebuie acoperite. Există o problemă cu acoperirea în jurul frontierelor sau pe lângă frontiere care, iarăși, la care lucrăm intens, dar progresăm și aici, mai încet decât ne-am dori. Dar toate aceste lucruri, din nou, înseamnă investiții, pe care dacă nu generăm banii pentru ele, dacă nu administrăm corect și nu drămuim lucrurile bine nu avem de unde să le facem.

Mădălina Cerban: Înțeleg, din răspunsul dumneavoastră, că o să folosiți aceste frecvențe pentru creșterea zonelor unde se aud Radio România Cultural, Radio România Muzical, Antena Satelor sau…

Ovidiu Miculescu: Aceste frecvențe au fost atribuite cu destinație clară. Deci, dacă bine îmi aduc aminte au fost vreo două sau trei pentru Antena Satelor…

Florin Brușten: Trei frecvențe pentru Antena Satelor, o frecvență pentru Radio România Actualități. Din păcate, doar una pentru postul etalon al Radioului – „Nava Mamă” cum îi spunem noi, cel mai important post și cel care ne aduce grosul de audiență -, în municipiul Pitești și câteva frecvențe pentru studiourile regionale pentru acoperirea petelor albe de audiență sau pentru rezolvarea unor probleme legate de difuzarea unor programe pentru cetățenii români aparținând altor etnii.

Ovidiu Miculescu: Aici, dacă îmi permiteți, mai era o parte a întrebării dumneavoastră cu minoritățile. După cum știm, la Târgu Mureș, în zona Târgu Mureș există o foarte puternică minoritate maghiară și nu numai. La fel se întâmplă și la Cluj. Știți cum funcționa programul Radio România acolo? Două ore era în limba română, urmau două ore în limba maghiară, după aia iarăși se întâmpla ceva românește, mai apărea ceva în limba germană.

Deci era un amestec imposibil de consumat și atunci am spus : oameni buni, dacă componența demografică este de felul acesta, separăm lucrurile. Adică limba română rămane limba română, iar pentru maghiară, germană sau alte minorități dedicăm o frecvență pe care trebuia să o obținem. Am rezolvat această chestiune. Audiența știți cu cât a crescut? Cu aproape 80% la Mureș, la Târgu Mureș. Da, deci lumea a venit. Același lucru încercăm să-l obținem, să-l facem și la Cluj pentru că, repet, politica noastră editorială în ceea ce privește minoritățile este extrem de deschisă și eficientă. Adică nu o facem, nu o bifăm, chiar se întâmplă lucrurile și se întâmplă bine.

Mădălina Cerban: Dacă îmi mai permiteți, o ultimă întrebare. Ați pomenit despre digitalizarea Radio și știu că în unele cercuri, mă rog, din industria radio se vorbește despre un proiect, nu știu dacă pilot, dar un proiect important al Radio România de oferire a așa-numitului digital radio prin diverse sisteme. Știu că se poate face acest lucru. Știu că și SBS, mă rog, fostul SBS, Kiss FM, Magic FM și alte posturi încearcă să dezvolte această componentă fără prea mare succes pentru că acele device-uri despre care vorbiți dumneavoastră că există în Europa nu prea există în România importate, practic, în afară de mașini care vin cu această componentă.

Ovidiu Miculescu: Vorbiți despre receptoare.

Mădălina Cerban: Da, receptoare si mă interesează cum veți face acestea, cum veți implementa efectiv acest proiect și ce veți face pentru ca el să se și audă în România?

Ovidiu Miculescu: Este o chestiune în doi pași. Deci, în primul rând, vorbim despre emisia digitală. Nu știu dacă știți ce înseamnă digital versus analogic. În momentul acesta pe o frecvență se duce un canal de radio. În digital, pe o frecvență se pot duce, depinde de gradul de compresie, până la 18 canale de radio. Deci, vă dați seama, chestiunile legate de eficiență, calitate, în primul rând, pentru că digitalul este digital. Există două componente. În primul rând, emisia. Digitalul înseamnă un plan național de alocare și de răspândire a frecvențelor. România este parte a Convenției de la Geneva referitoare la aceste alocări de frecvențe. Digitalul înseamnă frecvențe și emițători de puteri mici, dar mulți. Asta reprezintă investiția care să asigure generarea, transmiterea de semnal și acoperirea – sigur prima dată în zonele urbane, la aglomerările urbane mari și așa mai departe. Apare problema receptoarelor. Bun, bun, emitem dar cine ne aude? Aici, alte țări care au parcurs acest drum au experiențe diferite. În unele zone statul a participat la subvenționarea integrală sau parțială a acestor receptoare, alături de mediile respective. Au fost campanii și sunt în continuare campanii foarte puternice de îndemnare a populației de a trece la digital. În momentul acesta pot să vă spun că, în Marea Britanie, duc digitalizarea foarte departe. Vor – și aici vorbim de sistemul la ei de DAB+, dacă bine îmi amintesc… Ei acum sunt în proces de acoperire a zonei rurale, deci între orașe, pentru că nu este simplu. Este greu, dar repet, eficiența, calitatea, trendul industriei merge în această direcție. Radio România are foarte mulți emițători în AM încă, în unde medii. Știți ce consumuri mari de electricitate au acești emițători? Cei din FM au puteri mult mai mici, consumuri mult mai mici, calitate mult mai bună, acoperiri mai bune.

Sigur că, dacă vom reuși să pornim acest lucru, colaborarea cu radiourile private va fi evidentă, pentru că numai un nebun va lăsa frecvențe libere pentru că are orgolii de tip, știu eu, etatist, să spun așa. Dar e greu pentru primul care pornește, pentru că demersul este complicat, și aici statul cred că ar trebui să înțeleagă că această evoluție tehnologică e foarte prezentă în viața românilor și că nu putem sta pe loc nici din acest punct de vedere.

George Chiriță: Dacă îmi permiteți.

Ovidiu Miculescu: Vă rog.

George Chiriță: N-aș avea o întrebare, ci doar aș avea o completare de viziune și aleg termenul viziune pentru că el este în tandem cu ceea ce reprezintă misiunea postului public. Postul public vine cu un „pre rechizit”, cu un apriori, care este misiunea dată de ceea ce societatea consideră că este interesul public în zona media și în special în zona radio și mă bucur să văd că în strategia postului public există în tandem foarte bine coordonat ideea de viziune. Și aici discuția pe care mai devreme o conturasem, orice viziune se construiește în comunicare. Nu poți să ai, să construiești viziune dacă nu ești în permanent feedback cu cel care căruia i te adresezi. Iar mediul la care se adresează radioul public și cifra asta, cinci milioane de ascultători e impresionantă, și aș spune poate că notorietatea Radioului public depășește audiența.

Ovidiu Miculescu: Și credibilitatea. De aceea insist foarte mult, domnule Chiriță, asta este o instituție credibilă.

George Chiriță: E o performanță să ai o credibilitate care, sigur, se traduce în notorietate, poate mai mare decât audiența care și ea este impresionantă. Cum spun, la această audiență impresionantă contribuie ceea ce se produce în comun și în emisia de program radio a posturilor private. Publicul căruia i se adresează Radioul este construit în comun de toate radiourile. Elementul de viziune este, de aceea, necesar și e un bun comun. Radioul public, cum spun, îl are în programul său strategic. Dar aș adăuga un element care e un „asset”, o valoare pe care poate puțini o remarcă în această construcție a viziunii. Atât radioul linear, să zic, cât și televiziunea lineară de tip clasic sunt singurele conținuturi reglementate în momentul ăsta. Asta este o valoare. Trebuie să înțelegem că viziunea pe care o construiești liber cu elemente de piață trebuie să includă și această dimensiune pe care radioul o satisface la modul excelent. Competiția cu modul on-line se va face cu această valoare pe care posturile de tip linear o păstrează și o susțin în continuare și probabil că societatea va avea o susținere puternică pentru acest tip de valoare, adică un tip de conținut reglementat. Dincolo de competiție, mediul on-line este evident viitorul. Am avut acum o lună chiar o conferință pe tema asta la care au participat experți de la Uniunea Europeană și am demontat acolo această perspectivă, unde sigur faptul că în România, de exemplu, avem – și ăsta e un atu iarăși important pentru radioul public în zona on-line – o viteză de net care este a șasea din lume și prima din Europa, ne pune în situația să discutăm de pe o poziție superioară în raport cu ceilalți competitori în zona asta, pentru că vom intra în competiție cu întreaga planetă când intrăm în zona on-line. Toate astea sunt lucruri care converg către necesitatea de a înțelege că totul se face în cooperare, în comunicare și cu viziunea pe care viitorul ne-o impune. Este obligatoriu. Radioul are o asemenea viziune, categoric.

Ovidiu Miculescu: Știți ce se întâmplă. Am să vă dau un exemplu extrem, dacă îmi permiteți. În momentul în care Youtube a început să atace televiziunea la nivel global, a ajuns ca anul trecut să vândă publicitate mai multă decât toate televiziunile la un loc. Netflix-ul a început să producă singur filme, și cu actori mari, cu bugete impresionante. Livrează conținut. Au apărut, știți foarte bine, aceste televizoare smart. Știți că în momentul acesta peste 50% din cele care se cumpără și care sunt utilizate nu sunt folosite pentru a se uita la televizor, pe un program de televiziune clasică, ci pe conținut generat de aceste companii globale? Deci, se fracturează tandemul televiziune-televizor. Or, radioul este mult mai ușor de atacat. Și asta este o problemă care frământă media de la un cap la altul al lumii sau înconjurând-o; pentru că trebuie apărată industria. În țările nordice, de exemplu, de doi ani de zile există un plan comun de acțiune al publicilor cu privații, pentru că au ajuns la concluzia că înainte de competiția între jucători trebuie apărat terenul, trebuie apărată industria. Or, lucrul acesta este extrem-extrem de important. Din acest motiv această adaptare la prezent, modernizarea, înțelegerea momentului în care trăim. Atâta timp cât Radio România era singur în piață, lucrurile erau simple. În momentul în care competiția a apărut, posturile private, au început problemele; și a trebuit ieșit la luptă. Or, reglementările, ANCOM-ul (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații – n.r.), nu știu exact dacă are strategia clară pentru radio, pentru digital, dar împingem lucrurile. Și le împingem în spiritul industriei. Pe mulți îi deranjează chestia asta – adică „v-ați găsit voi să…”, adică „ia uite-i și pe-ăștia!” Dar cred că altă șansă nu există și că asta trebuie să facem. Asta trebuie să facem și să nu abdicăm de la niște reguli ale industriei, în spiritul misiunii publice, al respectării legii, al transparenței ș.a.m.d., și cu oameni care știu și care vor. Media, profesiile de media, după părerea mea, presupun un element care poate în altele nu se regăsește sau se regăsește mai puțin: pasiunea. Nu îmi plac funcționarii de media, mie personal; poate greșesc, dar… Am trăit jumătate din viață sau mai mult în media – că a fost televiziune, că au fost radiouri private. Înțeleg această industrie; e o fascinație a mediei pe care m-aș bucura să o văd în jur, adică tremurul acela de a fi primul, de a spune, de a găsi, de a… Când ești funcționar… 8:30-16:30, vine leafa, trece ziua… Aici e o luptă, mare. Și mă bucur că avem șansa unui partener de dialog social normal, în care oamenii, înainte de a fi sindicaliști, sunt salariați, înțeleg profesiile respective, le practică și dialogul este nu simplu, dar la construcție, și construcția e mare. Una e să gestionezi o companie cu 20, 50, 300, 700 de angajați, iar în momentul în care ai peste 2.000, plus colaboratori, plus…, plus, plus, plus, plus, lucrurile se complică. Și în condițiile astea trebuie să fii elastic, trebuie să fii adaptat, trebuie să fii inventiv, trebuie să ai viziune, trebuie să fii în regulă cu documente, nu? Este o instituție cu procese, cu tot felul de lucruri care nu se văd, vorbesc profesionale. Suntem cei mai mari plătitori de drepturi de autor din România, pe muzică. Repet, argumentul sau rugămintea pe care o am: ascultați posturile Radio România! Pentru că de fapt despre asta este vorba. Conteză mai puțin ce se întâmplă în spate. Dacă ceea ce se aude este bine și este consumat și audiența răspunde și ea crește înseamnă că facem bine ceea ce facem. Nu putem să ne raportăm la altceva, sigur, respectând legea, misiunea publică și așa mai departe. Acolo este adevărul, este important ce se vede pe ecran. Ce ai în spate, ce ai în regie, ce ai pe holuri nu contează. Contează ce se vede si ce se aude. Și să știți că urechea nu are pleoapă. Urechea este mult mai pregătită să simtă distonanțe sau dezacorduri. Plus că sunt niște lucruri pe care trebuie să le protejăm și încercăm să o facem bine. Limbă, istorie, cultură, valori, tradiții, nu? Difuzăm toate tipurile de muzică, sigur în spiritul fiecarui radio, pentru că din amestecurile astea fără noimă nu rezultă nimic din ele, dar facem lucruri, ne zbatem să construim lucruri. Iar faptul că audiența răspunde și că lucrurile serioase încep să se vadă este important. Or, de asta, atacuri la credibilitate, neadevăruri, tot felul de interese, nu vor avea succes absolut deloc pentru că instituția asta…Eu mă gândeam de multe ori ce s-a întâmplat în război, nu, când radioul a fost bombardat. Ce s-a întâmplat la Radio Chișinău când trupele rusești s-au retras și au dat foc primului studio regional al Radio România, Radio Basarabia. Credeți că fost simplu atunci pentru cei care aveau, conduceau lucrul acesta? Când nemții îl amenințau pe directorul general de la vremea aceea că dacă va da comunicatul pentru țară radioul va fi al regelui și radioul va fi bombardat. Omul a difuzat și ei au bombardat radioul. Punct! A fost simplu? Nu cred că a fost simplu. Când au intrat legionarii în radio? Nu, nu a fost deloc simplu. Or, nu lăsăm ca voci, știu eu, interesate sau.. să atenteze în vreun fel la ceea ce înseamnă această instituție, cred eu importantă și cu decență o spun, parte din istoria țării ăsteia. Pentru că așa este. Oamenii trec, instituția asta rămâne și asta înseamnă ceva pentru populația asta.

Cristian Teodorescu: Am o sugestie, dacă-mi permiteți, Cristian Teodorescu sunt. Acum câțiva ani pe vremea când mai funcționa BBC în limba română, știți că era retransmis de posturi locale de radio care, neavând prea mare putere de a produce conținut, de a plăti muzici și așa mai departe, recurgeau la soluția asta și o făceau în termeni de gratuitate. Adică erau chiar încântați că BBC le oferă conținut, le oferă emisiuni în limba română și lucrurile astea se făceau în asocieri din astea de tip joint venture de pe urma cărora aveau de câștigat ascultătorii din România din toate cotloanele țării ăsteia. Mă întreb dacă, apropo de misiunea strategică a radioului public, misiune strategică la ora asta din ce în ce mai strategică, nu mai intru în detalii, nu s-ar putea face ceva asemănător. Dumneavoastră aveți conținut, dumneavoastră aveți muzică pentru care plătiți drepturi de autor, spre deosebire de posturi locale de radio care au frecvențe, dar care în afară de câteva minute de știri locale, după care dau muzică pe care nu sunt în stare să o plătească și ajung la tot soiul de ciorovăieli din astea financiare cu cei care îi dau în judecată, dă-ne banii ș.a.m.d., dacă dumneavoastră le-ați oferit conținut, repet, în regim din ăsta de timp joint venture. Eu cred că Radio România s-ar putea asculta și cu, în afară de România Actualități, s-ar putea asculta și cu Cultural și cu România Muzical, tocmai din cauza faptului că oamenii ăștia, de fapt, au o lipsă teribilă, pe care nu au cum să o acopere decât foarte adesea fraudulos, după cum bine știm. Iar în ceea ce privește povestea asta, cu misiunea strategică a radioului, păi, domnule, dacă este strategică, atunci strategic este să capete frecvențe. Asta este o chestiune pe care Parlamentul României ar trebuie să o discute în regim de prioritate la ora asta, din cauză că știm ce se întâmplă în jurul nostru, și nu numai în jurul nostru, încât o problemă, un pas, mai bine zis, pentru acoperirea în întregime a suprafeții ascultabile, ca să zic așa, în România ar putea fi acest tip de colaborare cu radiourile locale, dar, în primul rând presând, dar presând și prin dezbateri publice, fără doar și poate, parlamentul în așa fel încât să nu ne mai trezim că cine ridică mâna pe la colțul ușilor sau mai știu eu cum, se alege cu o frecvență cu care apoi nu știe ce să facă, fiindcă sunt tot soiul de cârnățari din ăștia care au ajuns oameni de radio și care, ce să zic eu, după un timp se trezesc că trebuie să tragă heblu, pentru că nu au ce să facă.

Ovidiu Miculescu: Da.

Cristian Teodorescu: Frecvențele astea există, dar sunt ocupate artificial. Din acest punct de vedere, repet, s-ar putea face ceea ce vă spuneam, relația asta de tip BBC…

Ovidiu Miculescu: Vă răspund.

Cristian Teodorescu: Totodată, însă, trebuie presat asupra legiuitorului, în așa fel încât, dacă, repet, are rol strategic, și eu sunt convins că are rol strategic radioul public, atunci să-l aibă și la frecvențe.

Ovidiu Miculescu: Mulțumesc frumos. Să știți că așa este. Noi avem astfel de colaborări cu studiourile locale de radio. Legislația în materie reglementează acest tip de colaborare, este vorba, dacă bine îmi aduc aminte, de maximum șase ore din cele 24, atâta au ei dreptul la retransmisie. Așa cum spune domnul Furdui, există reguli stricte pe care este important ca ei să le respecte, pentru că dacă nu ei pierd licența. Tentația este următoarea, când primești și când primești ceva bun și cu titlu de gratuitate, ești tentat să consumi mai mult. Lucrurile astea se întâmplă. Pe de altă parte, avem și noi pretențiile noastre și cred că este justificat ca să nu se intervină, nu știu, în programul, în produsul furnizat, pentru că el își pierde coerența și nu mai transmite ceea ce trebuie transmis, aceste lucruri există și noi căutăm astfel de soluții. Vă mărturisesc că există și o oarecare reticență. Pe de-o parte, și o foarte mare apetență, de exemplu, a posturilor relegioase, la care…

Cristian Teodorescu: Să știți că Trinitas se aude cel mai bine din țară la ora asta.

Ovidiu Miculescu: Știți cum.., Cel de Sus.

Cristian Teodorescu: Are antenă mai sus.

Ovidiu Miculescu: O, da, are antenă mai sus. Știți că la Constanța, am înțeles, a venit o reclamație la judecătorie în care era reclamat Dumnezeu, Și știți că justiția trebuie să răspundă tuturor solicitărilor. Oamenii n-au știut ce să facă și au găsit, totuși, o soluție. Cred că a fost un băiat deștept acolo care a spus: da, domnule, Îl chemăm, dar dați-ne adresa unde să-L cităm. Cred că și cu Trinitasul… Deci facem lucrul acesta, dar mai e un lucru. În momentul când Radio România se asociază cu cineva trebuie să fim atenți să nu ne asociem cu, cum ați spus, personaje locale de multe ori cu reputații foarte complicate, ca să nu spun îndoielnice, care ulterior ajung să folosească acest vehicul și să spună: eu, cu Radio România, suntem așa, sunt reprezentant… Adică de aici ies alte lucruri care pot să arunce pete pe noi. Dar lucrul acesta îl facem. Vizavi de frecvențe, să știți că există cadru legislativ. Problema este la ANCOM să scoată frecvențe și la CNA să le acorde. Cadrul legal există. Dar uite că nu se întâmplă și noi presăm. Anul trecut am obținut două, anul acesta zece și, mă rog, le introducem în operare. Dar este extrem, extrem de important, pentru că știți cum e, Doamne ferește, se poate întâmpla ceva. Televiziunea cade prima. Radioul se ascultă fără priză. Adică merge. E importantă chestiunea aceasta. Dar ne preocupăm. Sunt foarte multe lucruri la care suntem atenți. Dar ele trebuie canalizate, adică ales dintre cele… Că întotdeauna, știi, ai de făcut o mie de lucruri, ok, bun, hai să vedem o sută; și o sută sunt multe. Hai să vedem alea zece cele mai importante dintre cele o mie. Pentru că dacă pornim cu lucrurile mărunte… Dar de asta vorbeam înainte despre această modernizare și adaptare organizațională și în același timp evaluarea /…/ oameni buni, pregătiți care să poată să gestioneze lucruri, să le știe, pentru că de multe ori aceste instituții au și altfel de persoane cu care nu poți să mergi la competiție. Vă rog. Ok, dacă nu mai sunt întrebări, eu vă mulțumesc frumos și oricând sunteți bineveniți, pentru că suntem pregătiți să răspundem la orice întrebare. Știm să facem lucrurile și credem noi că le facem bine și, în același timp, vom apăra această instituție atât cât vom putea. Pentru că această instituție merită, ne place profesia și o facem onest. Mulțumesc frumos. Sărbători fericite! Și ascultați Radio România! Mulțumesc.

Sursa: Rador.ro

Tags

Alte Noutati

LIVE: Istoria la pachet cu Gheorghe Cojocaru
Meteo Chișinău
31
Nori împrăștiați
Umiditate:31 %
Vint:4,1 m/s
Sun
21
Mon
22
Tue
23
Wed
23
Thu
24

Curs oficial BNM 06 Iunie 2020

MDL RATĂ TREND
EUR 19.4833 -0.0000
USD 17.3920 -0.0000
RON 4.0272 -0.0000
UAH 0.6518 -0.0000
RUB 0.2515 -0.0000
Arhivă Radio Chișinău