Mariana Vasilache: Dle Marian Voicu, apariția unui post românesc pe piața informațională a Republicii Moldova nu a fost un lucru simplu, pentru că Radio România a reapărut în spațiul nostru la tocmai 20 de ani de la declararea independenței și de la recăpătarea libertății la informare și exprimare. Cum ați reușit să aduceți Radio România în Republica Moldova? 

Marian Voicu: A fost un proiect la care cei din Radio România s-au gândit de mult timp. S-a vorbit tot timpul de o prezență mai consistentă a media românești în Republica Moldova. Din diverse motive pe care le știm cu toții, în special cele politice, nu s-au putut face acest lucru. Dar prezența instituțiilor, a radioului și a televiziunii, mie cel puțin mi s-a părut întotdeauna extrem, extrem de importantă. Începând cu 2010-2011 pur și simplu s-au creat condițiile necesare astfel încât să putem face acest proiect. În primul rând, datorită deschiderii de care am avut parte la Chișinău din partea mediului politic, și vorbim de guvern și de primăria orașului Chișinău de exemplu, și a altor instituții, deschidere care nu a existat până atunci. Inclusiv de deschiderea celor din România. Așa că am găsit înțelegere la Andras Demeter care era președinte, director-general al Radio România pe moment, la Eugen Tomac care era șeful Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, la alte instituții din România, pentru că a fost un efort colectiv, neexistând precedent legal din acest punct de vedere, și mai spuneam de autoritățile de la Chișinău. Toate aceste interese au trebuit să fie amenajate, inclusiv suspiciunile sau neîncrederea într-un astfel de proiect.

Dincolo de această echipă de manageri, am avut norocul să întâlnesc oameni de mare calitate acolo pe loc, începând cu Cătălin Gomboș care era corespondentul Radio România Actualități la Chișinău. Crearea proiectului i-a plăcut din primul moment și am făcut o echipă foarte bună împreună. Apoi am avut norocul ca în această echipă să vină jurnaliști de mare calitate, pentru că spre deosebire de jurnaliștii din presa scrisă sau cei din televiziune, jurnaliștii de la radio sunt mult mai puțini, este o meserie mult mai exigentă, sunt oameni care își asumă într-un fel discreția. Am avut norocul să vină oameni cu experiență de 15-20 de ani în această echipă, așa cum ești tu, așa cum sunt mulți din echipa de la Radio Chișinău.

Mariana Vasilache: Ce vă leagă de Republica Moldova și de ce ați ținut să faceți acest proiect aici, la Chișinău?

Marian Voicu: Într-un fel a fost o ambiție personală, pentru că au fost multe eșecuri în 20 de ani în Republica Moldova cu astfel de inițiative ale presei media publice cât și private, și am ținut să demonstrez că se poate. Apoi a fost un precedent foarte important pentru constituirea TVR Moldova, doi ani mai târziu, pe același model legal și financiar. Și în al treilea rând, pur și simplu sunt printre cei care consideră că au fel de datorie față de Republica Moldova, pentru că ne leagă foarte multe lucruri și eu sunt de părere că cei din dreapta Prutului ar trebui să facă mult mai mult pentru cei pe care, într-un fel sau altul, i-au dezamăgit de-a lungul istoriei. 

Mariana Vasilache: Radio România, undele radioului de la București și de la Iași, Televiziunea Română care a fost recepționată în perioada sovietică în satele de lângă Prut, au avut un rol esențial, de păstrare în primul rând a limbii române și a spiritului românesc dincoace de sârma ghimpată. Care ar trebui să fie rolul presei românești la Chișinău?

Marian Voicu: Cred că presa nu poate face altceva decât să își facă treaba așa cum se cuvine,  adică respectând deontologia, etica, acestei meserii și punându-se în slujba comunității, indiferent unde ne facem meseria, sunt aceleași principii. Probabil că, din când în când, poate în Republica Moldova, unde am considerat-o tot timpul că este poligon informațional, mai mult, jurnaliștii trebuie să găsească căile de a ajunge cât mai aproape de public în acest caz. Cred că jurnaliștii sunt datori un pic mai mult în a se gândi și la viitorul Republicii Moldova,  dincolo de opțiunile fiecăruia politice, care nu ar trebuie să se simtă în materialele de presă, cred că gândul la cum ar trebui și unde ar trebui să fie Republica Moldova peste 20 de ani, peste 30 de ani, la valorile europene, de exemplu, ar putea să fie o miză foarte importantă pentru presa din Republica Moldova. Mai ales într-un spațiu în care valorile spațiului estic sunt destul de prezente. Această contrapondere mi se pare importantă, pentru că dezinformarea este atât de puternică peste tot, încât trebuie să le răspunzi nu cu propagandă, ci pur și simplu cu o informare corectă despre ce înseamnă cu adevărat valorile democratice.