"Există atât de multe găuri negre în Univers, dar noi nu le cunoaștem pentru că nu putem să le vedem", a explicat Sara Saracino, cercetătoare la Institutul de cercetări în astrofizică din cadrul Universității Liverpool din Marea Britanie, transmite Agerpres.

Fiind negre, aceste formațiuni celeste sunt, prin definiție, invizibile. Forța lor gravitațională, care îi ține pe oameni la suprafața Terrei, este atât de puternică, încât nici măcar lumina nu poate scăpa odată intrată în ele.

Găurile negre pot fi detectate într-o manieră indirectă, prin radiația emisă la frontiera lor atunci când absorb materie, sau prin intermediul undelor gravitaționale care sunt emise, de exemplu, de fuziunea dintre două găuri negre. Ele pot fi detectate și într-o manieră directă, atunci când proximitatea dintre o gaură neagră și o stea apropiată perturbă orbita celei din urmă.
Grație acestei tehnici, echipa coordonată de Sara Saracino a descoperit o gaură neagră cu o masă de aproximativ 11 ori mai mare decât cea a Soarelui, situată în roiul stelar NGC 1850 din Marele Nor al lui Magellan, o galaxie apropiată de Calea Lactee, situată la o distanță de 160.000 de ani-lumină. Acea gaură neagră "mică" deformează puțin orbita unei stele apropiate, a cărei masă este de cinci ori mai mare decât masa Soarelui.

"Este pentru prima dată când detectăm o gaură neagră cu această tehnică într-un roi stelar foarte tânăr" aflat în afara Căii Lactee, a adăugat astrofiziciana britanică, al cărei studiu a fost publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Pentru a găsi acea formațiune celestă rară, oamenii de știință au utilizat MUSE, un spectrograf cu câmp înalt de acțiune, instalat de doar câțiva ani în structura Very Large Telescope (VLT) de la Observatorul European Austral (ESO) din Chile.

Spectrograful MUSE le-a permis oamenilor de știință "să observe o zonă foarte populată", potrivit lui Sebastian Kammann, coautor al studiului, citat într-un comunicat publicat de ESO, și să obțină "informații despre mii de stele dintr-o singură manevră, de zece ori mai multe decât cu oricare alt instrument".

Vârsta relativ tânără a roiului stelar studiat - mai puțin de 100 de milioane de ani - reprezintă un atu, întrucât "acolo se află un gen de găuri negre foarte diferite, în sensul că ele s-au format foarte recent", a explicat Sara Saracino. Acele găuri negre nu au avut timp să fie expulzate, "așa cum se întâmplă în cazul roiurilor stelare foarte vechi", nici să interacționeze între ele.

Faptul că acele formațiuni celeste sunt tinere și au încă "mase mici" îi interesează în special pe oamenii de știință, care încearcă să caracterizeze toată gama cunoscută de găuri negre - de la găurile negre cu "masă stelară", așa cum este cazul celei identificate de echipa Sarei Saracino, și până la cele super-masive, ce ating câteva milioane de mase solare, trecând prin cele "intermediare", a căror existență rămâne însă un subiect intens disputat în rândul cercetătorilor.