Radio Chișinău vă prezintă un scurt interviu realizat înainte de conferința din 27 martie cu Ioan Aurel Pop. 

 Radio Chișinău: Domnule Ioan-Aurel Pop, bine ați revenit în Basarabia într-o zi istorică pentru românii de pretutindeni, în special pentru românii basarabeni. Cum ar trebui marcată această zi și ce emoții vă încearcă?

Ioan-Aurel Pop:  Emoții foarte mari, pentru că este o sărbătoare de suflet. Înaintașii noștri, acum o sută de ani, au fost adevărați bărbați de stat și au știut ce să facă. Exemplul le-a dat Chișinăul, după care a venit Cernăuțiul și apoi Alba Iulia. Acest lucru a însemnat că ceea purtam în suflet de multe secole, unitatea noastră, s-a consfințit și din punct de vedere politic. Nu am reușit noi să păstrăm Țara așa cum a fost atunci, dar e important că o purtăm în suflete și transmitem mai departe un mesaj. Acest mesaj ne vine de la mari învățați și oameni politici moldoveni, începând cu coronicarii, cu Dimitri Cantemir,  urmând cu Vasile Alecsandri, Kogălniceanu, Mihai Eminescu, până la Grigore Vieru, mesajul este unul frumos, de suflet, care ne arată că patria noastră este Limba Română. Dacă știm să păstrăm această patrie în suflete, nu se va pierde niciodată nici pe hartă. Faptul că suntem împreună acum e un semn al ideii de unitate pe care, repet,  o purtăm în suflete și trebuie să o ducem mai departe.

Radio Chișinău: Această reuniune de la Chișinău, la care participă conducerile celor două academii,  este cumva cam cea mai importantă manifestare la nivel academic desfășurată în cele două state românești de la obținerea independenței R. Moldova?

Ioan-Aurel Pop: Cred că da. Academia Română, când s-a înființat ea în 1866, avea șapte reprezentanți din România abia formată, doi din Basarabia, doi din Bucovina, trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Maramureș și doi dintre românii situați la sudul Dunării, românii din Macedonia. Ceea ce arată că Academia a făcut Unirea Țării înainte de a fi țară pe hartă. Cu alte cuvinte, intelectualii marcanți ai acestui popor al nostru au știut să semene ideea de Unire. Academia Moldovei este un rod al acelor fapte, iar Academia Generală de la București, care cuprinde și foarte mulți academicieni din R. Moldova, arată această vocație a unității pe care trebuie să o semănăm în suflete. Chiar dacă avem dezamăgiri astăzi, chiar dacă nu ne convin unii politicieni, speranța și răbdarea trebuie să ne caracterizeze și de acum în colo.

Radio Chișinău: Domnule Ioan Aurel Pop, vedem că în ultima perioadă în spațiul dintre Prut și Nistru e cumva o mai mare deschidere, se spun mult mai deschis anumite lucruri. Recent a fost o altă conferință, la Academia de Științe, în care s-a vorbit despre ”Revenirea Basarabiei la spațiul juridic românesc” cuvinte foarte mari pentru acest spațiu destul de reticent chiar și după perioada sovietică.

Ioan-Aurel Pop: E adevărat, iar noi nu trebuie să privim lucrurile cu grabă și, repet, nici fără speranță. În 1917 toată Țara Românească părea pierdută. Să ne amintim: capitala era la Iași, Bucureștiul era sub ocupație germană, Transilvania era înstrăinată în Austro-Ungaria, din care mai facea parte încă și Bucovina, și doar în câteva luni, prin energiile acestui popor și prin folosirea conjuncturii internaționale favorabile, aceste energii și conjunctura ne-au ajutat să ne revenim. Așa că speranța trebuie să rămână în continuare, trebuie să venim unii spre alții, și dacă putem, cum spunea Nicolae Titulescu ”să spiritualizăm” frontiera asta falsă de pe Prut, să ne simțim împreună. Vă spun în calitate de profesor ce mare bucurie am în suflet când văd studenții basarabeni la universitatea noastră din Cluj, cât de inteligenți și cât de ambițioși sunt să dovedească că sunt cei mai buni. Avem dintre ei unii care au rămas în învățământul superior, în cercetare. Și așa,  unirea există! Chiar dacă pe hartă ea nu este încă, noi o purtăm în suflete și trebuie să o ducem mai departe.

Radio Chișinău: Cum apreciați dumneavoastră aceste manifestări de bucurie care au loc în R. Moldova. Am văzut în data de 25 martie în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău zeci de mii de oameni, veniți de bună voie să se bucure împreună.

Ioan-Aurel Pop: E o trezire a sufletului românesc. Cei care spun că unii români nu doresc Unirea, au dreptate. Dar sufletele se schimbă. Ardealul a stat sub stăpânire străină aproape o mie de ani. Diferite imperii, diferite stăpâniri și-au pus asupra lui pecetea. Și totuși, s-a lucrat, din secolul XIX-lea, până la 1918, cu atâta inteligență, cu atâta muncă de convingere, încât s-a înțeles că interesul nostru este să trăim într-o țară în care limba română este la ea acasă, în care să nu ne fie rușine  să ne manifestăm ca români, în care să ne instruim în limba noastră, să învățăm limbi străine ca să ducem mesajul nostru peste hotare. Nimic nu este pierdut. Educarea poporului după aproape 50 de ani de regim comunist pe ambele maluri ale Prutului, această educare este sarcina intelectualității, a savanților, a literaților, a muzicienilor, a artiștilor în ansamblu, care trebuie să fie apostolii neamului și să îndemne poporul pe calea cea bună. Toate popoarele care au avut intelectuali buni în frunte au reușit, în istorie.

 Radio Chișinău: Spre finalul interviului, ce mesaj transmiteți pentru toți românii, dar în special pentru noi, basarabenii, care, chiar dacă din punct de vedere politic încă nu ne-am ReUnit,  simțirea românească este prezentă și este una puternică.

 Ioan-Aurel Pop: Mesajul este dintr-o parte a pământului românesc, dinspre Apus, înstrăinată și ea multe secole, e un mesaj de mare bucurie. Oricine, de bună credință, vede că vorbim aceeași limbă, că avem aceleași tradiții și obiceiuri, avem aceeași credință, și mesjul este de a duce această ”Odă a bucriei”, mă gândesc la imnul Uniunii Europene, de a-l duce mai departe și de a arăta străinilor că noi suntem împreună o națiune care știm să ne construim viitorul.

Considerat unul dintre cei mai importanți istorici români contemporani, Ioan-Aurel Pop (63 ani) este rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, aflat în prezent la al doilea mandat la conducerea instituției de învățământ superior. Este profesor universitar, doctor în Istorie, membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte (Paris) din 1999, membru titular al Academiei Române din 2010 și membru al Academiei Europene de Științe și Artă (Salzburg) din 2013. În 2015, a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Pe lângă cele peste 500 de studii și articole, a publicat mai mult de 70 de cărți, proprii și în colaborare, în: Albania, Argentina, Austria, Cehia, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova, România, Statele Unite ale Americii, Ungaria.

Interviu realizat de Ina Guțu